Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
cât înțeleg eu din ceea ce ați scris nu știu de unde ați aflat, ca să puneți verdicte.
că nu vi se pare că aș fi amuzant, înțeleg și respect, n-avem limite trasate în acest sens
faptul că am scris textul de mai sus din dorința de a etala o superioritate, în opinia mea este o aberație
gestul meu s-a dorit unul de protecție în fața ridicolului, dar se pare că victima se complace în situație, așa că închei: limitați-vă la bula proprie, nu intrați în bula mea că nu-i loc
Pe textul:
„asta tragedie..." de Stanica Ilie Viorel
De îmbunătățitdar exigența, prea întărită,
a decretat: scula creației, s-a rupt!
Ionuț, apreciez deschiderea ta spre umor. Nu putem mulțumi pe toată lumea.
textul de mai sus rămâne dovada propriilor putințe,
ale mele și ale editorului
în viață mai dăm și rateuri
voi mai posta pe aici când voi înțelege (dacă voi înțelege) care sunt limitele impuse
așa să fie!
Pe textul:
„asta tragedie..." de Stanica Ilie Viorel
De îmbunătățitpe care îl interpretez altfel decât la propriu (așa cum și mie... fiind cules de pe undeva, dar este încadrat cu precizie în text, fără să pară intrus, din contră)
acestea fiind zise (de mine) în loc de introducere, zic că am obținut imaginea mortului-viu sau al viului-mort, constrângere fără vreo iluzie că ar putea să se întâmple altfel
se dă la schimb, fără vreo disperare, acuta nevoie de a fi pentru o picătură de încă în viață
sau, mai pe scurt, de ce n-am vedea ceea ce ne place, chiar și înțepeniți, cu un număr prins de deșt, am putea dori, de ce nu!?
Pe textul:
„crestomație cu nud, glob de cristal și crăciun suplimentar în an bisect" de Bogdan Geana
are ritm și o poveste numai bună de ascultat
doar acolo, la "pe-pervaz" m-am încurcat nițel
la citirea cu voce am folosit o suspensie după acel -apăs rec și-
una peste alta, uite așa aflăm cine, din ce generație face parte,
dar și... mai peste alta, zic că ai reușit și de data asta
să te auzim! :))
Pe textul:
„noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respirațiile" de Daniela Davidoff
Recomandatsuper idea!
transmit aprecierile mele celui care se face *vinovat* de asta :)))
Pe textul:
„O Nouă Voce pentru Comunitatea Noastră!!!" de Bogdan Geana
și cum folosirea ghilimelelor îmi provoacă forbidenul, am ales paranteza
altfel, nici gând de vreo răutate
te mai aștept în... vizită :)
Pe textul:
„Semnul ultimei înfloriri" de Stanica Ilie Viorel
unele observaţii, propuneri, sunt binevenite
eu le primesc din partea oricui şi NU abdic de la esenţa inspiraţiei
foarte probabil ca, uneori, să propun cuiva ceva inerţial, dar cum aflu sau dacă simt că deranjează persoana, mă abţin
deci, nu cred că ar fi total de evitat, câtă vreme se doreşte un dialog constructiv, cu respect, amical
spor!
Pe textul:
„Umbra" de Ștefan Petrea
poate ar trebui să o regâdeşti, făcând din versuri aforisme
sau să-i oferi puţin lirism
las mai jos o încercare, doar ca sugestie...sigur ai să găseşti varianta potrivită
spre deosebire de antevorbitor, nu am simţit ca fiind ceva arificial, ci doar nereuşit ca exprimare, dar, bineînţeles, părerile sunt binevenite, chiar de observat cu atenţie, de aceea sunt transmise
Umbra
din maică lumina și tată-ntuneric,
păstrând în adn-ul său
gene ale amintirilor,
ale morții,
ori ale rezburării din cenușă...
are miezul învelit în minciună,
în singurătate pe lume
ori cu sinele în fața propriului crepuscul,
tăciunii sângerându-i vinul cristic...
Pe aripile sale
ceasornicul nu supraviețuiește,
doar Dumnezeu
măsoară netimpul
Pe textul:
„Umbra" de Ștefan Petrea
Ionuţ, mulţumesc pentru observaţii, utile mereu. Voi căuta să aflu dacă/cum se mulează pe idee şi text. Mulţumesc pentru apreciere, fie chiar şi una cu mici reţineri. Contează!
Pe textul:
„Semnul ultimei înfloriri" de Stanica Ilie Viorel
la meduza *nucă de mare* e chiar mai bine de atât,
ea revenind la tinerețe când dorește
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
am ales această variantă pentru a descrie dorința de a rămâne în veșnicia stării, fără o împotrivire în ceea ce privește natura firii ( se acceptă procesul transformării în fruct, dar undeva, adânc, fie păstrat într-un anumit stadiu)
*de-o ultimă respirație te agăți
ca o floare de ultima petală*
mulțumesc pentru interpretare și pentru propuneri, foarte utile pentru mine
PS: aștept să te ascult la Radio Agonia :)
Pe textul:
„Troc" de Stanica Ilie Viorel
aceea încă de la indiciile anterioare,
dar nu mă prind de ce ar fi soluția
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
las un indiciu: biografia autorului :)
acel vre-o* îl întregim (celular, precum vietățile nemuritoare)
o zi frumoasă!
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
cea mai frumoasă poezie
pe această lume
sfatul meu e să lași textul așa cum este, să te bucuri de reacțiile primite,
să participi, detașat, la acest spectacol frumos al interpretărilor, spectacol generat de viziunea ta poetică
sâmburele a încolțit în această poezie, cum se va stiliza cu timpul, vezi tu
ca un grădinar care îngrijește tulpina trandafirului urcător
spor!
Pe textul:
„razelor tale" de Ștefan Petrea
promit să nu las uitării acest text, să-l rostuiesc folosind propunerile, pe care le prețuiesc
mulțumiri!
Pe textul:
„noemă" de Stanica Ilie Viorel
