Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
dar ne dă speranțe finalul (adică vom găsii comoara ascunsă de bătrânul timp) căci, dacă roata vieții e, vom găsi cale să o rostogolim cum dorim
frumoasă imaginea,
o complicitate între nostalgie, realitatea pe care nu o putem fenta, asumarea până la pocăință
Pe textul:
„dănțuire" de Ottilia Ardeleanu
ar fi de folos să spui cititorului ce așteaptă femeile
“gleipnir” nu este nume propriu? (nu că aș avea habar despre cele două personaje, dar așa pare, nume propriu)
spor!
Pe textul:
„Împletiri" de Traian Rotărescu
bucuros două cuvinte… dospite:)
Pe textul:
„dimineața de după tine" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„nimic nu e greu, spuse călăul" de Leonard Ancuta
celor care au uitat să trăiască astfel, celor care emoția dragostei a fost ori uitată, ori rătăcită
cred că este un mărțișor potrivit pe care, cu permisiunea ta, îl ofer și eu aici, doamnelor, domnișoarelor și
tututor urarea: o primăvară cu toate cele bune!
spor!
Pe textul:
„nimic nu e greu, spuse călăul" de Leonard Ancuta
(am folosit alte cuvinte, dar așa am văzut metafora ta)
spor
Pe textul:
„Doar o fărâmă din firescul de atunci" de Codrina Verdes
trăim vremuri grele, așa-i. așa au zis și ai noștri, și alor noștri…
dacă nu de la Adam încoace, cel puțin de când au desființat centrele de colectare a sticlelor și borcanelor ( că mai făceam câte un leu să mergem la cinema), deci, măcar de atunci încoace și tot e clar că o ducem greu.
spor
Pe textul:
„Păzea că vin americanii!" de Vlad Colceriu
De la serviciu…
Apreciez grija, Florin.
Spor și inspirați!
Pe textul:
„Zic despre agonia" de Liviu-Ioan Muresan
2. Oare este foarte greu să-mi schimbe adresa de e-mail de la profil. Am transmis pe adresa de contact anul ăsta și cu ceva ani în urmă, dar… Îmi este foarte greu să urmăresc comentariile dacă nu primesc alerta pe e-mail. Pe textele vechi și mai dificil. Posibil să par nepoliticos dacă nu răspund cuiva.
Dacă nu e prea dificil, vă rog!
Mulțumesc.
Pe textul:
„generația următoare... îndreptățiți și orgolioși?" de Radu Herinean
Recomandatdar, comentariile!
ce frumos este sa vezi o astfel de decență!
felicitări autorului pentru provocare și mulțumesc celor care au lăsat semn, pentru cuvinte
spor!
Pe textul:
„Zic despre agonia" de Liviu-Ioan Muresan
dacă comentam și acolo, intra Florin în sevraj:)
noapte bună!
Pe textul:
„Cum s-a născut Albușa, în casă la tanti Nușa" de Marius Valeriu Carmaci
ar fi fost titlul comentariului de mai sus
dar, deh, cu ochii la TV
Pe textul:
„trăncăneală" de Stanica Ilie Viorel
uite! așa am aflat ce este demn de reținut și ce este apă de ploaie
am mai aflat că le bag pe gât, celor care scriu, interpretări
sper doar să te înșeli, Florin. în sensul că ei, autorii, sunt oameni mari și nu se lasă influențați atât de ușor, iar, dacă se simt agasați, își vor purta singuri de grijă
cum ai făcut tu:- ți-ai exprimat explicit dorința să nu mai poposesc pe textele tale, o să-ți respect decizia
totuși, voi citi textele tale dacă intră în “algoritm”
Pe textul:
„trăncăneală" de Stanica Ilie Viorel
m-ai făcut să zâmbesc, Florin.
pentru liniștea ta, nu mă trudesc, “am un algoritm”:
în momentele de relaxare, mă uit la TV (de ex. acum la sărituri cu schiurile)
în special la reclame mai dau o raită: joc un bridge, intru pe feisbuc, mai scriu, intru pe aici și citesc textele în ordine (pe pagina principală apar primele 10)
le citesc indiferent cine este autorul
le-am citit azi și pe ale tale, dar cum ești “gură spurcată” (glumesc) am preferat să nu comentez
pe unele nu le comentez și dacă aș avea ceva de spus, din comoditate
concluzia:- fii cu ochii pe activitatea mea. mă simt protejat dacă ești în preajmă.
Pe textul:
„Cum s-a născut Albușa, în casă la tanti Nușa" de Marius Valeriu Carmaci
are poveste, are ritm, este amuzantă și relaxantă
sper să o țin minte și să o recit nepoților (când o fi vremea)
mulțumesc pentru starea de bine.
spor!
Pe textul:
„Cum s-a născut Albușa, în casă la tanti Nușa" de Marius Valeriu Carmaci
am fost activ până în 2013
nu-mi amintesc motivele care m-au făcut să intru tot mai rar
m-am întors în 2021
și eu m-am considerat un umil scriitor de rânduri…
de multe ori, recitind ce am scris, zâmbesc
alt ori mă surprinde plăcut
a fost o vreme când ceea ce scrism pe acest site era apreciat de persoane care, între timp, și-au dovedit talentul, fiind publicați, citiți, în lumea literară (pentru cine are răbdare, poate urmări arhiva pag.2 din ceea ce am postat pe vremea aceea… ca exemplu, doar)
nu am devenit nici mai bun, nici mai puțin bun și nici n-am avut vreodată pretenții în acest sens
scriu, citesc, conversez, pentru că-mi face plăcere să o fac.
am prezentat cele de mai sus pentru a arăta că vă înțeleg și
chiar mi-a plăcut “oglinda” prezentată
spor și inspirație și cât mai multe satisfacții pe Agonia!
Pe textul:
„Oglindă de Agonia" de Emilian Lican
am observat că cineva, într-un comentariu, a “trimis” textul la Atelier, dar ideea este că pentru asta sunt persoane care au comptențe pe site, nu comentatorii fac asta
Pe textul:
„pentru a vedea și a fi văzut când îți plimbi câinele " de Ottilia Ardeleanu
Recomandatam spus, cu sinceritate, că textul este prea subtil pentru priceperea mea, nu că n-ar fi bun, ba dimportivă…
am explicat că mi-a fost de ajutor acel comentariu, nu ca să critic textul și să arăt că, în limitata mea înțelegere, aș fi înțeles cu greu sau deloc, mesajul
ceea ce am spus era o autoironie în nici un caz ceea ce ați înțeles
nu-mi stă în fire să fac aprecieri ironice la adresa cuiva, eu spun ce am de spus
dacă înțelegeți că unuia ca mine i-a fost greu să înțeleagă mesajul textului și că a fost nevoie să aflu despre asta din interpretarea altcuiva, atunci chiar nu aveți motive de supărare
respectul meu este unul asumat
Spor!
Pe textul:
„pentru a vedea și a fi văzut când îți plimbi câinele " de Ottilia Ardeleanu
RecomandatPe textul:
„Ochii căprui ai lui Ki" de Irinel Georgescu
