SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
o călăresc și vrăjitoarele
Pe textul:
„Ghicitoare 431" de Miclăuș Silvestru
Motorul are bobină? Are.
Deci!?
Dacă premiu nu, măcar mențiune.
Pe textul:
„Ghicitoare 430" de Miclăuș Silvestru
în sensul ăsta era întrebarea
rezonez cu ideea și cu starea (parcă aș vrea să uit… dar știu că nu trebuie să o fac)
Pe textul:
„Vreau să fac " de Zina Lupulescu
cei mai frumoși, azi, Ottilia și eu. S-a decis :)))
Pe textul:
„ultratehnologie" de Ottilia Ardeleanu
frumoși oamenii sinceri
concluzia:- suntem doi frumoși. cei mai frumoși de pe site.
-până la ediția următoare:))
Pe textul:
„ultratehnologie" de Ottilia Ardeleanu
fără vreo pretenție, e stilul meu
dacă aș elimina “tu” și “eu” parcă nu mai văd siluetele celor doi
mulțumesc pentru sugestie
Liviu, chiar dacă par rigid, nu renunța să-mi sugerezi ceea ce crezi. Nu sunt încăpățânat și primesc cu plăcere sugestiile.
Pe textul:
„acum știu că" de Stanica Ilie Viorel
se leagă perfect ca idee cu ceea ce sugerează poemul, dar e prea ultratehno :)
îmi place sugestia și reproșul, e un fel de “pe vremea noastră” sau cum să punem în valoare tablourile în alb-negru, uitat
ori vinilinul vs bluetooth
+++ (un micuț minus pentru titlu)
Și uite așa mi-am făcut și eu rost de stele,
+ bunicel
++ reușit
+++ bun
++++ foarte bun
+++++ excelent
Cu un titlu mai inspirat prinde ++++ :)
Pe textul:
„ultratehnologie" de Ottilia Ardeleanu
Ex. am fost de atunci, altfel. de atunci de când…
mulțumesc pentru sugestie
Pe textul:
„m-au dezlegat și am ieșit din acvariu" de Stanica Ilie Viorel
l-am citit și recitit
primele două versuri mi-au trezit interesul
părerea de rău era în legătură cu ce urma, nu cu primele versuri, apoi gara aia m-a lăsat pe peron uitându-mă la trenul care n-a oprit
n-am ales altceva decât curiozitatea stârnită de primele două versuri
Pe textul:
„un alt revers" de catalin ioan vega
nu pot să fiu un prefăcut
las semn și îmi spun părerea nu pentru a primi explicații (chiar nu cred în poezie comentată/ explicată de autor, poezia aparține cititorului), dar cred că cititorul (indiferent de categorie) poate reprezenta pentru autor un (fel) de reper
dacă eu nu înțeleg, nu înseamnă că textul e slab
Pe textul:
„Nesemnificativ" de Liviu-Ioan Muresan
Recomandat- autorului îi stă bine cu zâmbetul pe buze (citat din popor)
Pe textul:
„Sunt înapoi cu doișpe ani, apoi în 2035" de Irinel Georgescu
- pe mine mă cheamă Victor…
- măi, să fie, și numele ți l-ai schimbat!
Ai luat-o pe Melinda din cronici și-acu’ te faci că nu o cunoști. Sunt sigur că și textul e al ei.
Pe textul:
„Sunt înapoi cu doișpe ani, apoi în 2035" de Irinel Georgescu
n-am reușit să deslușesc subiectul
Pe textul:
„Nesemnificativ" de Liviu-Ioan Muresan
Recomandate despre geo-politic? două țări, aceași națiune?**
îmi dau seama că-mi lipsesc repere de cultură generală. și cu istoria stau rău și despre generalii ăia nu prea cunosc și nici memoria filmelor nu o am***
* la prima citire am înțeles doar ultimul vers și mi-am zis: e ceva pe acolo, care mi-a scăpat.
** m-am oprit la prima strofă. eram cu gândul la Moldova, dar parcă nu-i de știut frica, apoi la două germanii, dar ele sunt întregi, apoi la rușii care s-au separat cândva în ucraina și ceilalți, acu’ mă gândesc la coreea, nu știu de ce.
*** concluzionez:- mă mulțumesc cu ultimul vers, până în 2035 dezleg enigma și-o păși 12 ani înapoi să zic acu’ ce e de zis
Spor!
Pe textul:
„Sunt înapoi cu doișpe ani, apoi în 2035" de Irinel Georgescu
de ce sirene în loc de nuferi?
n-aș fi văzut nuferi în locul sirenelor în ruptul capului
chiar e frumos tabloul privind cei doi nuferi
Pe textul:
„melancolizare" de Ottilia Ardeleanu
citindu-l, simți că nu-i măsluit. da! asta este concluzia :- nu e o poveste măsluită!
Felicitări!
PS: înțeleg că nu-i loc de sfaturi, dar l-aș da la redactare și l-aș publica. Și într-un singur exemplar, dacă editarea nu permite mai mult. Dar merită să stea pe un raft.
Pe textul:
„petrecerea bunicului" de Leonard Ancuta