Stanica Ilie Viorel

musai să-ți mulțumesc!

explicația oferită pentru “a patra” m-a făcut să râd sănătos și sincer.

îmi place să râd și apreciez spiritul glumelor.

ar fi necesar la unele texte un avertisment de genul: +1001,
unde 1001 nu-i cod binar, ci nivelul cunoștințelor.

tropism, prodigalitate, anahoret - toate le-am căutat în dex

ba mai mult, atât de incult sunt, că și despre Wittgenstein am aflat cu google

“A patra.” să mă bați și nu am reușit să aflu la ce se referă (mi-a trecut prin minte porunca, dar nici măcar n-am mai căutat să aflu care e a patra poruncă)

Text pentru avizați

și, observând dialogul pe text (prin comentarii), observ că bagajul de cunoștințe (lecturi) și cel al cuvintelor, la unii e plin, la mine e gol.

mai am și memoria scurtă (nu-s doar incult- probabil cauza efectului), mâine o să caut prin dex iar, aceleași cuvinte.

Spor!

am apăsat iar pe +
a doua stea e din greșeală- poate doar destinul a oferit-o:)

astăzi luat coletul de la poștă.
doar am răsfoit…

mulțumesc.

cred că asta ar spune și stejarii seculari (ăia din parcuri, unde romantismul este ținut mână în mână) despre partea aia care li s-a cam uscat și nu mai pot oferi aceeași umbră.

o preferință exprimată aproape timid, ceva de genul “prefer să știi că știu, d’aia mă redirecționez”

sugestie: cred că se cuvine semnul întrebării acolo (“…așa-i că nu ai schimbat nimic.”)

poemul ăsta ar trebui să fie subiect de curs
“scurtă istorisire despre libertatea omului prins în avalanșa urbană”

de ce subiect de curs?
- este înțeles doar de cei care au derulat casetele cu creionul (și asta este numai un exemplu); adică e de nișă;
- autorul folosește un limbaj util înțelegerii vremurilor și se “autodenunță” atât de sincer și fără a impune cuiva ceva, nici măcar un cuvânt.

sugestie:- paranteza aia rupe naturalețea textului.

- știi cum? îți zic (cu rimă)
nu-i timp de resemnare!

“Din când în când, răzbate o-ntrebare:
cum să oprești dorințele avare”

la partea asta mă refeream.

este un îndemn. da. am putea reflecta la ceea ce propui.

acesta este și motivul pentru care consider că este un poem recomandabil

n-am ce face, pe stilul tău (am observat că asta este forma pe care o folosești, citind ce ai scris și în trecut) adaug interpretarea proprie.

războinic peste oraș avioane presară nori
* mă țină de mână pământul, de amețesc să știu
prietenele mele păsări țâșnesc torpile
* cu ele mă prind rădăcini de ploi
copacii par speriați dau din brațe haotic
* între umbre și timp și frunze arcuite
furtuna începe din mine vuiesc zările
* de-aș avea tridentul, răzbunărilor valuri
sufletul explodează în fulgere și tunete
* oricum, în mine nu doarme Poseidon, îi ațipit
ropote invidioase aruncă perle pe străzi
* și-l vor trezi valurile nămoloase
pământul nu le poate înghiți
* îl vor trezi nisipurile arse
sparte se adună în bălți așa arată destinul
* apoi să te ții! stătutele ape se vor limpezi
rupestru gâlgâitor întunericul își pune gluga
* tot mâlul se va ascunde sub pâclă
interpretează o simfonie agitată
* în ritmul tunetelor, orchestra lumii cântă
tristețea se târguiește la intrare
* despre ce pot, despre ce simt, mai întâi
îmi cere prea mult o refuz însă insistă
* și-apoi mă invită la dans, să o refuz nu pot
nu mai are din ce trăi o invit pe inimă
* ne prindem întregi, îmi intră în sânge
la un espresso
* aromatic, prietenos, etern
îi dau de pomană poeziile mele
* lumea asta nu știe, ei mă ofer.


comentariul și interpretarea mea.

concluzia:- poemul transformă, pas cu pas, legăturile toate până spre dăruirea finală.

dacă nu citeam comentariile habar nu aveam că ar fi o legătură între evenimentele alea și text.
ba mai mult, citindu-l mă întrebam ce rost are titlul
chiar și comentariul al doilea, am citit un pic și l-am ignorat crezând că se face referire la cu totul altceva

mie îmi place textul. este un poem reușit.

pot să înțeleg și reacțiile - emoția este una puternică și gestul de a oferi o stea este unul natural, uman.
în nici un caz nu l-aș aprecia ca unul “de turmă”

indignarea, rațională, este și ea una naturală.
aș reproșa atât:
- doamnei care a reacționat, că nu și-a stăpânit impulsul, chiar dacă logic era tot ceea ce susținea; uneori trăirile, emoțiile trebuie puse în prim plan și mai ales trebuie respectate. nu era o situație de aterizare forțată unde trebuie să se evite panica
- celor care au reacționat în fața unei reacții, care propunea o dezbatere, cu atât de mult subiectivism.

mi-a plăcut reacția autorului- echilibrată
și remarc și acel avertisment care a liniștit atmosfera, dar care se și impunea.

altfel, cam multă tensiune!

cu scuze, autorului, pentru comentariul off-to

PS:- cu scuze și pentru ignoranta-mi uitare. Uitasem :(

pârleaz

semn de punctuație

să înțeleg că ai citit cartea și că e varză*? sau am înțeles greșit?

* autorul este citit din curiozitate?

văd miezul de nucă

- coaja verde (culoarea ungurilor) toată vara și sunt patru în “gheretă”

stai ca boul la poarta nouă - vorbă din bătrâni:)

un îndemn care ar putea fi motto-ul zilelor prăpăstioase
îl ofer, prin însemnare, celor care au nevoie de o încurajare

și tuturor

O zi cu toate cele bune!

oiște

pare prea ușor

japița

uscare! a zis Ottilia,
într-o strigare
iar aci’, că bine zici
de ești rău și te oftici
te dau la nea’ Ghe-ghici
să te pună în urzici
și păstrat deshidratat
tu, acela, ofticat
vei pus și la uscare
pentru înc-o
ghicitoare

la cât mai multe!

deshidratare are sinonim uscare

felicitări, Ottilia!

mulțumim pentru ghicitoare

bine că nu ne-am uscat ca ieri:)

așteptăm următoarea provocare

urzici