Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
cred că ai fragmentat prea mult frazele ca să pară versuri.
nu-i de lăsat din mână
Pe textul:
„Și dacă poetul n-ar fi poet" de Dragoș Vișan
numa’ că doare
Pe textul:
„astăzi angajăm dumnezeu cu normă întreagă" de Leonard Ancuta
cine mai are timp, Leo, de scrobit țoale?
și mai se vrea și tihnă
bun îi ce-o fi
chiar și numa’ un somn bun și-o piersică zemoasă
tot ce-i în plus, trecem la bonus
Pe textul:
„astăzi angajăm dumnezeu cu normă întreagă" de Leonard Ancuta
la prima citire am crezut că e o greșeală
despre poezie, zic că am găsit/ regăsit tema manifestului urban în ceea ce privește capătul de drum al literaturii.
cel mai probabil, specimenul numit “poet” va fi trecut, în curând, la categoria “luați de-aci câte o broșură” și alea în funcție de “contează formația și durerile ei de ignoranță”
asta e.
Pe textul:
„Despre cărți necitite " de Oancea Sorin
universală, dom’le!
a trecut testul
(cu 14 nu mă împac, orice ar fi)
Pe textul:
„Drumul pietrei pe tărâmul iluziei" de Ionuț Georgescu
da’ eu îs căpos
îmi pun fracul și când merg la piață
să zică lumea că-s domnos
dacă nu se urcă la cap prea tare (treaba asta cu penița, că nici cerneală nu-i pe toate drumurile)
cel mai probabil, ipoteza sugerată de tine, nu se va demonstra.
pentru orice eventualitate, eu zic, Doamne ferește!
că și așa…
Pe textul:
„Drumul pietrei pe tărâmul iluziei" de Ionuț Georgescu
“mie frică că n-o să”
citit pe grabă
revin
Pe textul:
„Despre cărți necitite " de Oancea Sorin
14 nu-mi place în zona aia
cât despre latura științifică, tocmai asta s-ar evita.
mai toți am auzit expresia “datarea cu carbon”
dacă era 13, altceva! chestiune de superstiție, alea, alea:)
Pe textul:
„Drumul pietrei pe tărâmul iluziei" de Ionuț Georgescu
acolo e un “și” lăsat în suspensie, chiar simt nevoia să devină elastic finalul
mulțumesc pentru sfaturi.
steluța, să fie primită, dacă merită textul să fie citit.
George,
să stai prin preajma celor care cunosc procedura Heimlich, nu se știe, la câte cuvinte porți cu tine.
Dar, da. Cuvintelor goale, mâloase… Pas!
mulțumesc.
Pe textul:
„cuvânt retușat" de Stanica Ilie Viorel
și nu sună mai bine cearșafuri ?
îmi place propunerea renunțării demente, dar și presupusului război care subliniază zvârcolirea.
la ce folos inteligența, penița, umanul… când în noi zace instinctul? de ce am presupune că hainele-s doar ca să câștige ăia care cultivă bumbacul și gazetele de modă? noi avem, ca tot regnul, pietrele noastre; unii aruncă cu ele, alții ridică ziduri… să tot ai oase tăioase și carne din plin, să poți putrezi pe ele
oamenii scriu ca să nu-și înghită cuvintele.
dacă nu aveam textul ăla, “cuvântul retușat”, început de ieri, pe notițe, aș fi zis că-i tema zilei.
PS: n-am prins motto-ul… poate răsărea altă interpretare din țeasta mea. așa, pe crud, eu atâta pot:)
Pe textul:
„Drumul pietrei pe tărâmul iluziei" de Ionuț Georgescu
nu pot spune mare lucru
tu vii și pleci
exact cum acul unui metronom
face la mișto fitness”
asta e super! și părere de rău, și reproș, dar și asumare dominantă a situației, plus miștocăreală. tare!
nici el nu-i mai prejos “să o hrănim cu lapte” propunere decentă la o gustărică erotică, aproape indecentă
plus că se introduce (subliminal) jocul și rolurile
vârtej îmi pare poezia asta!
Pe textul:
„autograf" de ana sofian
cum ai prins o scântei, hop flacăra!
interesant este cât de repede ai trecut de la o discuție pe subiect la poezie!
nici nu îmi este clar-să rămân la comparația cu flacăra, ori să te văd ca pe un burete.
implozie?
explozie?
și una și alta?
cred că periculos, pentru cei cu talentul tău, este implozia.
îmi place cum ai văzut frânghia și comparațiile sunt interesante, sprijină ideea.
PS: îmi place că se mulează pe o situație de tip general, universal (cum îi stă bine poeziei, să se dea cu porția, să ajungă la toți)
Pe textul:
„cînd cînepa se întoarce frînghie" de Leonard Ancuta
cine cunoaște jocul (nu doar a auzit, l-a și jucat, ca să înțeleagă propunerea) foarte puțin probabil să fie interesat de poezie și invers.
dacă jucătorilor le poți capta atenția (pentru că romantismul n-a pierit în zona respectivă), celorlalți (cititorilor de poezie) cam greu să le placă rețeta
aș folosi ideea fără o trimitere la joc
imaginea cubului nu-i de lepădat și nici cea a ruperii (mineritului)
pentru că a lansat o dezbatere (să zicem), îi răspund lui Leo: pentru mine cuvintele nu se degradează în acest sens; pot fi folosite până se erodează total și ca sens și ca formă. punem literă lângă literă și construim alt lot. să ofere ceva nou acel cuvânt prin modul în care este folosit, asta contează pentru mine
Pe textul:
„Galerie minieră" de Oancea Sorin
noapte bună.
așteptăm următoarea provocare.
pentru ultimul vers și tema clopotului (care m-a “răzbit pe coardă”)
ofer un steluț:)
Pe textul:
„Ghicitoare 470" de Miclăuș Silvestru
în final, apare curcubeul. ce răsfăț al speranței!
ne cam mușcă vremurile, așa-i! din păcate…
Pe textul:
„Vremuri" de Cioban Stela
acum s-a prins în ramă
numai bună de făloșenie
Pe textul:
„Sosia artei dă târcoale" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Ghicitoare 470" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 470" de Miclăuș Silvestru
