Poezie
Vremuri
1 min lectură·
Mediu
văd negru în fața ochilor
vremuri negre
ca o furtună de întuneric
smulgând acoperișul
cerului
cad stele cu gloanțe
înfipte în creștet
merele stricate din care
viermii înfulecă viața
vremuri de restriște
când din temnița nopții
evadează vampirii care
se hrănesc cu sângele alb
al îngerilor
dimineața pândește de după
cortina nopții
viața a ieșit în decor
de unde mângâie rănile
sufletelor nevinovate biciuite
de întuneric.
021312
0
în final, apare curcubeul. ce răsfăț al speranței!
ne cam mușcă vremurile, așa-i! din păcate…