Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
un poem întreg
cu o idee clară (limpede ca apa luminii)
și metaforă cap coadă
toată energia iubirii , cât într-un fulger, să rodească din pântecul femeii
frumos!
Pe textul:
„fulgerul" de Ștefan Petrea
nu înțeleg de ce “futil” când tot poemul propune o emoție atât de puternică, cu un ușor aer al resemnării, dar numai ca o auto încurajare
este un poem foarte bun
nu îmi place forma
și îl nu prinde (în înțelegerea mea) titlul
Pe textul:
„futil" de ana sofian
parcă văd tabloul propus, tradiționalul sentiment, propriu locurilor natale, unde doar pământeanul care a gustat pământul acela poate spune despre gustul acela
frumoasă descriere a trăirilor prinse într-un tablou specific zonei respective
mi-a plăcut
Pe textul:
„Dariei..." de Romulus Câmpan Maramureșanu
tu o expui drept substanță:) și uite așa nu-i loc de îndoială
asimilarea ca o îmbrățișare, până se trece dincolo de bariera fizică, întinderii de piele (aș spune)
nu se plictisește cititorul citindu-te
Pe textul:
„poezie pentru corina" de Leonard Ancuta
că nu-i nici femeie, nu-i nici bărbat șeful cel mare
și mai are și toane. știe și de glumă, d’aia îl putem ironiza (cu bun simț)
citit cu plăcere
la cât mai multe!
Pe textul:
„Meteo" de Dan Norea
“creierul focului” este acolo, în contradicție parcă
dar chiar dacă arde, nu reușește să topească (ceea ce eu văd) durerile lumești
Pe textul:
„Mozaicul flăcării" de Maria Elena Chindea
chiar dacă este un poem intim, este dăruit fără rețineri
finalul este determinant, bănuiesc că este un citat din propria creație
îl recomand pentru a oferi și altora liniștea propusă de autor,
aș sintetiza: echilibru.
Pe textul:
„Sfânta Treime la mare" de Dragoș Vișan
și pe ici colo, indicii fără sugestie poetică (de exemplu Modern, Portul Turistic). nu s-ar fi putut întâmpla oriunde pe malul mării? de ce versuri tip jurnal de călătorie. ochiul sensibil a surprins frumos esența clipelor petrecute, dacă habar n-am de locurile alea, aș dori să pot să mi le imaginez. ce este Modern pentru un necunoscător (de ce nu o exprimare generală, sau măcar o descriere sumară într-un vers, o metaforă care să facă din Modern și scările sale parte a peisajului)
oricum, mi-a plăcut
Pe textul:
„Rusalii pe țărm" de Dragoș Vișan
a zis un clasic, în viață:)
dezleagă-mă, ar fi fost titlul care îl văd pentru acest poem și primele două versuri le-aș fi plasat ai aici:
“eu trec pentru a infinita oară prin tine,
ca un drum ce își dezleagă dragostea uriașă de corp,
și descos toate orele din inima timpului
să trăiesc cu ce a mai rămas viu dintr-o femeie
în care s-a plâns până s-a născut un ocean nou.”
pentru poemul tău în forma propusă și cu titlul sugerat :)
recomand
poate vor fi și alte păreri
d’aia este “atelier”…
Pe textul:
„Depărtează-mă" de Antonia-Luiza Zavalic
“ poate că visul este doar o simulare a realității sau poate că realitatea este o simulare a visului.”
cuvintele sunt doar expresia unor realități nesimulate (imaginate, da)
mulțumesc
Pe textul:
„ars viselor" de Stanica Ilie Viorel
și mai ales că observi, traduci, comunici
observațiile, interpretările, părerile, de genul celor comentate de tine, mai sus, fac cât toate stelele steluțarilor:)
nu că nu le-aș aprecia părerile, departe de mine așa ceva. au la îndemână un semn de apreciere și este măgulitor să afli un text în grațiile lor
dar, de data asta, situația de fapt, eroarea, trebuia să o corectez. așa este fair:)
mă bucur că ți-a plăcut textul meu.
mulțumesc.
Pe textul:
„ars viselor" de Stanica Ilie Viorel
El se visa întuneric.”
pe de o parte, devenirea umană
pe de altă parte, întoarcerea la origini a divinului
simbolic, soarele reprezintă divinitatea, de ce ar fi nevoie de împărtășanie?
uniunea, uniunii în uniune?
și de ce întoarcerea la origini?
devenirea spiralei până la închiderea acesteia într-un cerc?
un poem ezoteric pe de o parte, dar și “parfumat” pe de altă parte, cât să ofere senzația că nu este ceva de neînțeles, sau care are nevoie de înțelegere
prin comparație, o icoană. te uiți la ea și îți faci cruce, fără să cântărești originea, calea etc.
sau, te uiți la ea și remarci lucrarea, te întrebi cine este autorul, ce a vrut să simbolizeze prin culorile folosite, ori prin tehnica sa
dau steluță pentru că e provocator
cu toate că, prea multă dezbatere nu-i pe aici
fiecare cu radioul lui
Pe textul:
„În timp ce înfloream" de Nincu Mircea
caut să înțeleg
degeaba
zic la nimereală: mâncare pe bază de năut.
Pe textul:
„Ghicitoare 490" de Miclăuș Silvestru
- mă vedeți? așa sunt eu.
acum, să vă zic ce-am ajuns.
și lumea lui transcede lumea surzilor și a orbilor și a celor vii. că a trăit printre morți. le-a simțit prospețimea, cât să-i aleagă, să pună preț pe ei. că anturajul nu-i un moft. mor în jurul tău ca muștele prinse între geamuri. că așa este și urbea aia, locul sufocării.
s-a agățat supraviețuitorul de urmă ce-a știut să-i lase o cale.
ficțiune, ficțiune, dar eu zic că e o prezentare a unei realități transpuse.
Pe textul:
„visătorule, ce-mi aduci din visele tale?" de Leonard Ancuta
pledoaria, cu recunoașterea risipelor din viață, pentru o minimă clemență
dacă am avea prinse rădăcini în eternitatea propriei visări,
ce splendoare!
cu excepția titlului (să mă scuze autorul, dar nu-mi place)
poemul este superb.
Felicitări!
Pe textul:
„Pledoarie pentru autor" de Alexandru Mărchidan
că mulți ar dori să zboare cu parapanta, puțini o fac
într-o situație de rătacire, este mai ușor să dezvoltăm psihoze și manii
și nu vom ști că suntem victime propriilor alegeri, vom lupta cu demoni care, mai întâi ne izolează, apoi oferă drept recompensă dependența
scapă cine poate
oricum, libertatea e ca o bășină, se cuvine oricui, dar se trăiește pe ascuns
dacă ești liber și se va vedea asta, o să ridici din umeri, “nu știu, nu eu, altul…”
poate că ai șansa să fii urma, poate ai șansa să o găsești; nici nu vei ști cine pe cine salvează.
îți pui în minte visele toate pe care nici nu le mai visezi, pentru că le uiți imediat, din grijă, de teamă, autoconservare
ori ca tine, supraviețuitorul propriilor neputințe
că nu-i loc decât de câteva vise, încă pe listă, și multe regrete
pe malul oceanului, infinita visare
***
Pe textul:
„visătorule, ce-mi aduci din visele tale?" de Leonard Ancuta
spor!
Pe textul:
„ars viselor" de Stanica Ilie Viorel
cum ar suna “din venele și capul noastre” ? spre exepmlu
cred că trebuie evitat dezacordul folosind celelalte forme sugerate
prima dă cu virgulă și nu dună bine “din venele și sângele, noastre”
sincer, mie îmi sună a dezacord. dar, nici nu știu dacă forma este una acceptată printr-o excepție de la regulă
spor!
Pe textul:
„despre cuvânt" de Gabriel Nicolae Mihăilă
nu este un dezacord?
sugestie:
“din venele și sângele noastre”
“din venele noastre și sângele nostru”
“din vene, din sângele nostru”
etc.
Pe textul:
„despre cuvânt" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Pe textul:
„despre cuvânt" de Gabriel Nicolae Mihăilă
