Stanica Ilie Viorel

zic să facem ca la subscrierea unor cereri:
- la data și ora anunțate, se postează ghicitoarea. primul venit primul servit:)

eu ce să mai răspund acum? mi-ați stricat statistica reușitelor.

eu zic că-i

perucă- pădure în smocuri, pe o chelie deasă.
cu cărare pe mijloc,
efect Titan dacă se poartă cu ochelari de soare.

de citit într-o sâmbătă ploioasă
prima are mai mult haz de necaz și trecerea aceea de la persoana întâi, la a doua, chiar dacă e o concluzie care dorește generalizarea, rupe un pic din construcție (așa îmi pare)

a doua aduce zâmbetul pe față
bună construcția, frumoasă interpretarea, reușită și plăcută

felicitări!

desprind partea asta de ceea ce îmi pare jurnal

“Teii sunt copacii înțelepți,
soldații pădurii Somovei, încolonați,
stejarii au și ei un miros de codru, crâng,
mirosul teluric vine prin flori, ghinde,
salcâmii cu mâneci albe uscate, șifonate
așteaptă încă stropi
averse binecuvântate,
norii, o ceață matinală
precum un fier de călcat,
castanii mai înfloresc încă — ieri
m-am gândit să rup o piramidă florală
pentru tine, iubito, s-o așez în vază acasă,
mi-am pus flori de tei în cafeaua Lavazza
luată din dozatorul de la spălătoria
mașinilor,
am pozat paharul cu flori aromate
în el și pe el

Acum trec prin țară și soarele stă călare
ca Sfântul Ilie pe nori într-un caier
galben-cenușiu de lână sau in,
trimite raze paralele ca un evantai,
la atacul zilei printr-un calm cireșar,
o să-l visez pe Ion Caraion
cum mângâie cu ochii săi albaștri
cireșele, piersicile, prunele verzi ringlote
și puii care se coc în crengile gutuilor,
așteptați de el să prindă puf până-n toamnă

Carele de război,
carele de foc solar
carele mici, carele mari,
să veniți altădată, ușor,
acum doar caierul și caietul cu manuscrise,
Sfântul Ilie și magul Ion Caraion
să mă ajute
să mă întorc viu în cer…”

și, înțelegând că participi la o competiție de șah, îți urez succes!

sfat: șoptește-i reginei din suita adversarului două trei versuri, să lase garda jos:))

partea citată, e super

mulțumesc
știam ce este pleonasmul, nu trebuia să caut definiția sau exemple pe google (așa cum mi-a sugerat Ionuț), dar, fiind o opinie exprimată, și cum nu am eul în colivie, dar am și o nesiguranță recunoscută (nu sunt specialist), am vrut să clarific
nici mie nu îmi părea un pleonasm
oricum, sugestiile lui Ionuț au fost foarte bune.

despre “d’aia”, se întâlnește des la mine, îmi place (are uneori o lehamite fină, care nu poate fi înlocuită)

mă bucur să aflu că ți-a plăcut.

Mulțumesc

de gherghină, dar nu știam că-i totuna cu păducelul

așa devine și ghicitoarea mai reușită

eu când am citit-o, din prima am văzut păducelul, e plin pe deal, lângă casa mea

așa spunem și la fruct și la arbust

văd că-i spune și gherghină

atuncibe pe temă

tiza ta

nu sunt lămurit, forma respectivă este un pleonasm?
mie nu îmi pare, dar nici nu sunt sigur
de aceea întreb

zic
păducel

sau îi las pe ceilalți?:)

aș putea să mă retrag,
dacă prin asta se consideră că vor răspunde și alții
pentru mine este un joc
nu-i concurs
răspund promt pentru că prin asta fac vizibilă ghicitoarea și (credeam) că vor mai fi și alții interesați
chiar și la asta, fără să știu răspunsul (dacă prindeam indiciul cu Silvestru era ușor, dar mi-a scăpat) am interacționat să fie ceva interactiv

să îmi spuneți părerea voastră, Dragoș, Silvestru (acum a lui George se înțelege care este)
chiar nu mă deranjează să nu dau răspunsul când îl aflu

foarte binevenite observațiile
mai ales partea finală
am schimbat și la partea cu privitul (construcția inițială chiar era un pleonasm? am stat un pic pe gànduri.
“de ce privești pe geam?
să văd Dunărea, când trecem podul”

“d’aia privești toată ziua pe geam, să vezi când trec păsările călătoare”

exemple,
sunt pleonasm?)

mulțumesc

chestia cu strada era condiție necesară pentru răspuns/ indiciu

întrebare este: - care este denumirea lăcașului?
ori tu ai răspuns conform cerinței
ai și sesizat indiciul cu tizul
dacă este și strada cu numele, atunci sigur ai dat răspunsul corect

până dincolo, dacă privim cu atenție, ne vedem chipul reflectat
ar fi un popas bun, înainte să fie deviată ruta

fiecare strofă se leagă de titlu, în particular
sunt ca inelele lui saturn, gravitează în jurul aceluiași punct de atracție, titlul

dacă ar fi să aleg una, aș prinde în ramă această zicere:

“nu vreau
să-mi donez suferința
ca pe-o catrință prea strâmtă”
că nici El nu și-a lăsat crucea
să i-o care altul…

sunt poezii scrise acum, sau mai vechi?
în ultimele zile observ un alt fel de abordare (subiectiv fiind, normal), mai pe placul meu, cu ideea care este transpusă cap-coadă în versuri plăcute, cu rime libere, liniștite (nu forțate)

frumos, plăcut poem

E un adânc unde, privirea în gol,
Caută un răsărit din care să se înalțe.

efemerul (orizontul ca dans al punctelor)
infinitul (fără margini/fără început, fără sfârșit/ fără bornă)
imaterialul (fără culoare, fără formă)
subconștientul (amprenta începutului, facerii, legătura ombilicală)

În sine, neființare ce devine rostind
Îndistanțarea ce îl alcătuiește
Însâmburându-l în vis.

și este cugetul/cugetarea, pântecul cuvântului

mi-am permis intervenții pe însâmburarea mea:)

cu respect

e de citit, îndrumar către punctul de meditație

un început de altă viață
te-ai aștepta să se înceapă cu versul “când oamenii se nasc”
dar, se propune nașterea prin moarte
astfel, eu percep intenția de a se prezenta devenirea
murim de atâtea ori, să ne eliberăm de temeri
și apoi, fiecare cu anotimpul re-nașterii sale, acumulând ceea ce se zidește de către meșterii înaripați

pot ei să zidească cât de trainic, fragilitatea noastră, de nisip, ne va elibera de temeri iar și iar


aceasta este interpretarea mea și în această interpretare o recomand

e voie fiecare cu interpretarea sa, dar să nu vă atingeți de a mea:)

Mulțumesc pentru incursiune.


cu respect.

Silvestru e tizul?
:) bună acoperire!

Răspunsul dat de Dragoș îndeplinește condițiile (nu știu cu strada dacă se potrivește)

(bis)erică
tizul- are numele lăcașului?

trebuie să fie ș o stradă cuvacelași nume

și un sfânt antic


mai cotrobăi

continuare de drum

or fi sfinții, și ei, călători?
sau ei stau pe loc?