Stanica Ilie Viorel

“Ionuț, reușești să pari un tip antipatic, cu toate că (se pare) ai intenții bune. Probabil tonul sau faptul că nu observi că ceea ce reproșezi unora, practici și tu. N-ai acceptat (din ce am observat) nici o părere negativă cu referire la ceea ce scrii, fără să reacționezi acid. Gândește-te la treaba cu bârna.
Pare mai degrabă o frustare, nu o implicare, atitudinea ta.”

ex

te-ai spălat pe mâini
dacă explicațiile astea veneau din partea unui măturător de stradă, îl credeam

sunt prea bătrân și hârșit ca să cred în coincidențe și baliverne

din toate pozele alea care sunt pe acolo, s-au nimerit exact alea cu tractorul (Emilian tractoristul e doar o coincidență), alea cu contabilul (care ce să vezi e neapărat contabil la oi), iar comentariu de mai sus cu trimitere la consumatorul de droguri și beție, e doar o întâmplare

cât despre tensiune, fii liniștit, îmi crește doar pe emoții pozitive și sunt “călit” pentru interacțiuni de genul ăsta.

întrebarea adresată pe finalul intervenției anterioare nu era retorică.

răspunsul meu la întrebarea ta (vezi mai sus), este NU! nu vreau să-mi comentezi textele.

discutăm pe pagina lui Dorin Cozan
nu interveneam dacă nu observam comentariile fără rost și absurde (@continui” se folosește în forma asta de când eram eu analfabet, de la mama de acasă, că limba română e vie și toate dex-urile se completează cu noi cuvinte, devenite uzuale. vezi: xerox, cearceaf, sustenabil etc. dar nu asta e discuția)
ai intervenit și pe “strâng” , ok, pot respecta opinia. toți vedem altfel anumite metafore.
DAR!!!
să faci trimitere (deloc subtile) la actul de creație al celor care se droghează, care beau, m-a întărâtat.
știi că deoendența este o BOALĂ?
de ce nu scrii un esue despre cum alcoolicul Nichita nu ar fi trebuit să scrie, sau despre nebuniile vreunui filozof, ori vreun fetiș al cuiva, despre presupusul sifilis al lui Eminescu.
spune, domnule, cu subiect și predicat că țăranul român n-are voie să activeze pe un atelier de genul acesta, că nu poate să scrie dacă nu-i dai tu voie, că alcoolicii, depresivii, anxioșii, contabilii la oi și ce ți-o mai trece prin minte, n-au voie să se exprime.

fă o captură la discuțiile astea și trimite-le la USR să te susțină în demersul tău de recunoaștere al statutului pe Agonia.
trimite-ne și nouă punctul lor de vedere.

am fost la excluderea unui membru pe un site similar și numai pentru că părerea lui a fost “e un fâs acest poem, de ce aplaudați?”

ori, pentru judecăți de valoare, cu jigniri și trimiteri la situații personale, posibil să fie exclus un individ nu doar de pe un atelier literar, chiar și dintr-o uniune a scriitorilor.

eu zic să îți vezi de lungul nasului.
dacă ești specialist, sau te crezi unul, în domeniu, spune-mi că scriu prost, dă-mi sfaturi dacă crezi că merită efortul, felicită-mă dacă merit, ignoră-mă. dar nu-ți permite să faci judecăți despre statutul oamenilor, fie ei tractoriști, bețivi, drogați, contabili sau ce ir mai fi.

și sunt calm.

dar nu pot să nu văd o mizerie și să nu spun, că așa fac eu, vorbesc mult și fără rost.

ar fi ceva să aflu că ai în vocabular cuvântul “scuze”

toate cele bune.

pentru justă argumentare a afirmațiilor pe care le-ai făcut (îți amintesc, ai spus că mi s-a oferit nivelul pentru că vorbesc mult și fără rost, așa ca dar otrăvit, în interesul site-ului care are nevoie de polemici…)

cu ce diferă intervențiile tale (ce rost au) pe acest text, comparativ cu oricare intervenție (părere) a mea pe vreun text. poți să alegi pentru comparație oricare intervenție a mea (nu mă refer la cele care au loc pentru a dezbate un subiect, ca acesta de exemplu)

bârna!


scuze autorului.

am citit poemul, este într-adevăr reușit, dar observând situația, subiectiv, uman, eu- contabilul la oi (expert contabil care n-a fost niciodată contabil, posibil cum sunt unii poeți dar nu au scris vreo poezie)

chiar te rog să mă scuzi.

o zi cu toate cele bune!

ați putea pune funcția de blocare/deblocare/ignorare a unui utilizator, cum este pe feisbuc.
uneori, simți nevoia să te protejezi de ceea ce îți pare oribil.

sunt atât de calm într-un astfel de dialog.
eu, crescut din mamă cu 4 clase, din bunică analfabetă
eu, crescut pe maidan, cu bătaia în loc de vorbă (și dam, și luam)
eu, crescut ca ciuperca pe bălegar, într-o familie cu părinți divorțați, într-un oraș al găștilor de cartier
eu, al patrulea dintre cei 5 copii născuți vii, al doilea dintre cei în viață
eu, siderurgistrul, brigadierul…
eu, cu legitimație de boxer
eu, cu Cibernetica făcută la ASE, în cămine, prin Vitan
eu, care am pus țigla pe acoperișului castelului din Hunedoara, ca să petrec anul fără foame
eu, cu conservele în traistă, dormind lângă foc, fără cort, la Mahmudia, sau în Costinești pe căsuțele de piatră
eu, expertul contabil ce-am devenit
eu, inspectorul fiscal
eu, părintele a trei băieți
eu, cu jumătatea mea de veac trecută
eu, cu greșelile mele umane
eu, atât de la fel ca toți, atât de diferit

calm?

nu sunt calm, doar mi-e rușine.
trăiesc speranța că într-un astfel de mediu, oamenii sunt valoroși.

înțeleg că îți sunt dator cel puțin o stea
numără tu câte stele îți sunt dator, sau poate invers

știi cum e, datoria e ca râia

și repede, repede, până se schimbă regulile


PS: valabil și pentru ceilalți steluțari. Cine nu-mi dă steluțele va fi scos din gașcă.
Gașca Agonicilor Steluțari- GAS (sună mai bibe decât usr, nu?)
până acum se identifică doi membri: eu și Emilian (Georgescu doar profită, aveți grijă).
să strigăm catalogul, să ne cunoaștem

Nu am nimic împotrivă. Ba din contră, dacă o asemenea procedură ar duce la o validare suplimentară a valorii textelor, atunci așa să fie.

Am tresărit de câteva ori, plăcut, atunci când unele persoane mi-au apreciat vreun text, sau parte din acesta.
Am și unele persoane în lista mea, de la care aștept păreri, nu le-am nominalizat și nu o voi face. Când acele persoane își spun părerea (bună, rea, cum o fi) tresar, cu plăcere.

Mă feresc să ofer steluțe persoanelor. Pentru mine steluța aceea este o recomandare a textului.

Nu sunt naiv. Părerea ta despre mine, ca autor de texte, o respect, caut să înțeleg ce anume te determină să judeci astfel (căci ai depășit stadiul de critică și analiză, faci judecăți de valoare), așa cum orice steluță pusă pe vreun text de al meu o primesc cu jenă, dar și cu speranța că poate e meritată, mai mult decât simbolistic.

Este o vreme lungă de când postez totul (aproape totul) la categoria “personale” pentru că mi-ar fi rușine să mă consider poet. Și nu dintr-o falsă modestie, ci înțelegând, observând care sunt diferențele de valoare între unul ca mine și adevărații poeți.

Nici o organizație, nici un premiu, nici o diplomă, nu va face dintr-un autor (pentru mine) un poet, dacă eu nu-l simt ca fiind unul. Dar nici nu voi umili pe cineva cu aere de erudit.

Să scrii versuri, rânduri, rânduri, este ușor. Să pui suflet, emoție, sinceritate în ceea ce scrii, nu-i tocmai lesne. Să le poți pe toate, presupune să fii talentat și dacă mai ai șansa să te citeze cineva, chiar dacă nu-și aduce aminte numele, atunci poți spune că ești poet.

Da! Sunt de acord să vă ofere drept de veto celor supradimensionați în știința aceasta. Dacă este în interesul site-ului, de ce nu?

Ionuț Caragea, nu știu cum aș putea fi mai explicit: DA!
nu ajung nici la un NU al multor persoane cu calificare și competențe în literatură. Am spus deschis: sunt un necunoscător și incult. Cred că știu toți pe aici cine sunt și ce pot. Te simți mai bine dacă îmi tot spui cât de prost sunt?
SUNT PROST. ești mulțumit?
dar, am voie să fiu așa cum sunt, sau trebuie să îți cer voie?
vrei să impui anumite reguli pe site. TE SUSȚIN!!!
eu zic așa: să rămânem proștii cu drept de steluțar, dar să fie o elită de consacrați (ca tine) cu drept de VETO. eu pun steluța, tu o ștergi. Ce spui?
***
Ionuț Georgescu, chiar nu ai oferit steluță? Nașpa. Da’ ce, dai de la tine?
***
înainte de discuțiile astea am scris ceva, redau mai jos:

dilema cărții care n-a fost scrisă vreodată

în bula sa, cu forma unui castron, el stă și scrie, și scrie… aruncă litere pe pereți și acestea se întorc cuvinte, le prinde și le așează în versuri, fraze, după cum îl prinde chestiunea logistică de moment.

- eu scriu doar pentru mine! repetă ca și când s-ar strădui să facă precum cel care tocmai s-a lăsat de fumat. se încurajează, izbăvitor, să-și respecte statutul de mare scriitor, singuratic, prins în bula lui cu formă de castron.

bulibășeală în toată regula.

- cum așa!? se auzi o voce de prin fundul răsturnat al bulei. cum scrii doar pentru tine? manuscrisele alea, cum au ajuns la edituri? sponsorilor care au finanțat publicarea, cine le-a trimis cereri? banii ăia, plătiți pentru tiraj, din buzunarul propriu, de ce au fost plătiți? drepturi de autor ai încasat?

- nu.

-nu!? cum așa?

- nu s-au vândut decât vreo 3 sau 4 exemplare. pentru atât, nu ți se transferă drepturi de autor. mai mult ar fi comisionul bancar pentru transferul banilor.

- dar, dacă s-ar vinde vreo 10.000 de exemplare, ai primi banii?

- ce glumă! am tipărit doar 1.000 de exemplare. m-ar fi costat prea mult un tiraj mai mare.

- ipotetic, ziceam.

- păi… da. sigur că la o asemenea vânzare aș fi primit bani.

- i-ai fi donat?

- de ce să-i donez?

- ca să poți spune că scrii doar pentru tine. altfel de ce ai publica? de ce ai folosi spațiul public pentru a posta textele?

- aaa, păi nu așa…

- dar cum? ce poezie este aia care nu este citită? ce roman este acela, dacă rămâne un manuscris? emoția scriitorului îi aparține, nu o poate oferi, nu poate cere să fie înțeleasă, doar speră. speră ca cititorii să rezoneze, să primească darul, să-l pomenească pe el, scriitorul.
***

premoniții:)

tăcută, invizibilă, din noi, durerea
de-am folosi oglinda aia mai devreme și de am pune-o în noi, nu pe perete
poate am afla din timp cum ne dezintegrează

PS: în ton cu absurdul unor pretenții, zic, dacă am plătit bilet pot să mă uit la film, nu-i așa? chiar pot să trag un pui de somn… nu e cazul acestui “film”, l-am urmărit cu interes.

atunci, de ce ar primi un membru USR nivel 120 dacă nu e în interesul cauzei?
să se schimbe o gașcă cu o alta?

chiar aș dori să văd toți membrii USR activând pe acest site și doar ei să poată acorda steluțe (ce copilărie!). îmi imaginez ce dezbateri lipsite de orgolii ar fi.

au părăsit locul pentru că suntem prea mulți amatori, inculți, superficiali?
și unde s-au dus?

surpriză! lumea e plină de amatori, ignoranți, superficiali. să le reziști, asta e provocarea.

site-ul acesta are nevoie de trafic, e o afacere. nu m-a mituit nimeni ca să vorbesc mult și prost. e un loc unde evadez și, ce să vezi, interacționez. mai aflu și eu cât de ignorant sunt.
de exemplu, dacă nu era acest site habar nu aveam cine este Ionuț Caragea.

zic pas.
mie îmi este suficient.

Scuze Emilian, pentru discuția pe lângă subiect.
sper să lași textul astfel încât, peste timp, să putem evalua momentul

aș dori (pentru că remarca/ acuzația nu poate trece neobservată) să mi se spună, în clar, din ce gașcă fac parte și cui am oferit vreo steluță la schimb?
sunt nepriceput- am spus asta de atâtea ori încât am înțeles și eu.
superficial? voi analiza acest aspect.
amator- evident!
nivel 120 exclusiv membrilor USR- bună sugestia:) nici nu demonstrează frustrare.
pagina de feisbuc, reacții… am în listă aprox. 5000 persoane (pescari, măturători de stradă, apicultori, avocați, scriitori, politicieni, contabili etc.), ar fi culmea să rezoneze altcineva decât vreo câțiva inși.
agonia, are un colectiv (bănuiesc că sunt persoane cu competențe în domeniu) care ia decizii. acordă nivelul unui utilizator pe baza unor criterii. în cazul meu o fi zis: ăsta nu știe nimic, e superficial, amator, dar… acu’ ce o fi după acel “dar”, habar n-am. le propun să îți ofere ție nivelul meu. eu pot să mă desfășor și cu nivel 50. chiar aș dori să revină pe site parte din membrii activi de prin perioada 2005 care, au devenit între timp și care, maturi și cu experiență, pot da replici și pot oferi aprecieri.

și ultima întrebare: câți dintre voi ați auzit de Ionuț Caragea? sunt eu un ignorant superficial, sau Ionuț Caragea e invizibil?

între erudiție și ignoranță stă cu burta plină, rânjind, confuzia

mulțumesc pentru explicații, prind bine și dau sens interpretării textului

dar, cum este una publică, iar eu am logoree, nu mă pot abține:

Ionuț, reușești să pari un tip antipatic, cu toate că (se pare) ai intenții bune. Probabil tonul sau faptul că nu observi că ceea ce reproșezi unora, practici și tu. N-ai acceptat (din ce am observat) nici o părere negativă cu referire la ceea ce scrii, fără să reacționezi acid. Gândește-te la treaba cu bârna.
Pare mai degrabă o frustare, nu o implicare, atitudinea ta.

Emilian, știi bine că textul tău este perfectibil. Eu cred că ai reușit un poem care oferă și metaforă și basm. Sincer, mă așteptam la o atitudine de genul “facem și noi ce putem”, fără intri în defensivă. Eu așa te-am simțit, ca o persoană care își asumă textele fără vreun de orgoliu de breaslă.

Este ceva personal?

Altfel, pace și prietenie. O zi frumoasă cu texte căt mai reușite și discuții constructive.

Ce am scris, priviți ca pe o părere. Nu îmi permit să dau sfaturi.

primul.
ca stând pe prispa unei case cu acoperișul aproape de pământ (știți, casele vechi, te aplecai să intri sub acoperișul prelungit), în depărtare dealul cu florile de câmp pe care le poți vedea (între două ploi, simți aerul curat) ca și prinse de streașină. e un tablou.

al doilea.
mă văd într-o seară de vară, întins prin iarba înaltă, privind cerul. un fir de iarbă taie luna. e un tablou.

al treilea.
din cufăr, amintiri, scrisori mai vechi.
printre ele, rânduri, promisiuni, dragoste, versuri și o lună promisă.
pierdut în amintiri, privesc pe geam unde, ca o revelație, luna stă într-un colț. era deja promisă, nu? e un tablou.

haicele astea sunt adevărată artă.

nu văzusem textul și, dacă nu era comentat, cel mai probabil îl ratam

deasemenea, dacă nu era comentat, nici nu aș fi priceput mare lucru
nu din pricina textului, ci a necunoașterii mele
m-am documentat să înțeleg ce e cu arcadia și cum ar putea aceasta să vibreze
interesantă metafora
să vezi încheietura credinței, acolo unde poți imagina pulsul/ vibrația
periferia unei existențe dependente de o inimă care trudește
între trecut și prezent, între credință și păcat, mă întreb: câți trec examenul?

interesant

o să fi*

punctuația trebuie refăcută (sunt de pus niște puncte, în locul virgulelor și virgule pe unde acestea lipsesc)
sfat: recită cu voce și observă unde textul (discursul în cazul acesta) are nevoie de pauze, unde se termină o propoziție.
și aș pune “:” după primul vers.

de ex. așa aș scrie ultima parte:

L-am ascultat și de atunci eu scriu. Asta îmi dă
forța de a mă lupta cu timpul.


spor

cu varianta inițială (cred că am citit mai devreme un alt text, nu-i așa?)
e mai reușită.
filozofie pe tema existenței (aș spune, cotidiene)
ideea din prima strofă o înțeleg, dar chiar am ajuns nefirești în a iubi?
să fie haosul revelația?

întrebări retorice, desigur.

murim de atâtea ori, zi de zi. să fie această sinucidere resemnarea? poate chiar mai mult, renunțarea.

finalul propune speranța, optimismul
cel puțin este loc, doar să învățăm.

o filozofie conturată în spațiu restrâns, folosind metafore care invită la meditație.

interesant

se poate observa fără efort că textul nu are toate rimele reușite și suferă și la ritm.

din câte am putut observa, Emilian nu este un ins cu eul în colivie și acceptă părerile spuse verde în față

am mai observat că nici nu-i legat de metrică și rime (nici nu știu de ce s-a străduit aici, mai rău a făcut textului; aș păstra câteva rime, la distanță, pentru cursivitate și melodie)
textul însă (am spus mai devreme) are o idee și oferă o imagine, pe care le putem observa, sau interpreta

eu am ales rolul lunii, transpusă în păstor (cunoaștem faptul că luna are influențe pe aci’ , pe la noi)

aștept cu interes (observând intenție și pertinență) care vor fi părerile lui Ionuț cu privire la unele texte postate azi (nu mă refer la cele postate de mine)

spor și inspirație

dacă nu e auditorul pe aceeași “lungime” de undă,
în loc să se audă marea, se “aud” fanteziile

noapte bună

dar, să nu adormi supărată.
privește gluma