Stanica Ilie Viorel

jucam bridge (acum joc doar 10-20 minute zilnic)
dar jucam nopți întregi

și soția juca (dar nu te “împerechezi” cu partenerul de viață)

hai!
și plecam la București

hai!
și plecam la Slatina

maratonul de bridge la Sighișoara

turneul internațional la Mamaia
…

știi când am renunțat?

Galy (din Bulgaria) a murit devreme

Șerban (șeful clinicii de diabet în Timișoara) avea 51 ani când m-a sunat (nici nu ne știam… fizic) “Nu știu nici fetele, nici soția. Mă duc în Austria”. Cancer la plămămâni, recidivă pe creier.

Simona:- eu mă retrag, mă doare capul. A doua zi am aflat, a făcut AVC jucând cu noi.


De ce spun toate astea?

Chiar suntem proști!?
Am rămas ultimul prost pe net?


Chiar îmi este rușine că asemenea oameni, VALOROȘI, nu își recunosc unul altuia, VALOAREA.

nu mă refer la cineva anume.


vreți să facem un exercițiu (anchetă socială se numește)?

facem un clasament: fiecare să pună pe o listă, de la 1 la 10, cei mai buni de pe aici ( unde 1 este top, 10 este ultimul clasat)

adminii fac clasamentul

așa o să plângă și ăia (eu nu renunț la mitocănie, d’aia zic “ăia”) de la USR…

pun eu primul loc:
1. Leonard Ancuța

suntem noi

nu ironie în sens peiorativ

chiar îmi face plăcere să interacționez, la modul serios, pe textele propuse de tine

tot citind comentariile nici nu am observat steluța

rămân dator (nu eu, textul) un coș cu nuci


despre teoria cu rădăcina nucului, zic că-i el cu el pentru acolo unde nu-l deranjează alții și mai e și izvor cu ape care dă în frunze

unde cade frunza nucului, rar crește ceva

concluzia: mulțumesc.


PS: revezi câteva comentarii; te-ai “aprins” și ai ceva dezacorduri

măslinul are rădăcină exact invers de cum ai descris:
- este verticală, fără ramificații… să ajungă (lacom) la apă
din această cauză nu stă solul (nu adună)

ai omis grecii

de ce au măslini (tocmai ei- cugetătorii- au produs implozia)

singur cu tine?
singur în doi?

probabilitatea ca noi să nu existăm are o valoare mai mică decât probabilitatea ca să existăm.

cine nu crede, ăla este…

acum, că am înțeles metafora (eu pricep greu și uit greu… mai sunt categorii “altfel”)

când scapi de rochia aia
pentru că ofer steluța,

ce-mi lași?

(am zis, nu vreau fermoar)

nasturi mai au rochiile alea?

(nu-mi plac fermoarele)

prefer șnurul sau nasturii,
au jocul (acela) natural, al seducției (dacă nu ți-ai dat cu ciocanul pe vreun deget)

Apa undelor se-neacă
unde fagul doar se crapă
apa “aia” cu un ban
îl ia pe -“ăla” de crăcan

și devine salvator
pentru fag
ori, călător
tu ce crezi?

un izvor


(dar e fântână, să arunci bănuțul, să plătești prețul)


să ne jucăm în cuvinte și să la prețuim


PS: ochiului vigilent i-a scăpat un “la costat”
am corectat


Mulțumesc pentru observații și bucuros să aflu că sunt pe plac cele trei strofe
(glumind, fac textul din două strofe, plus interogativa. interogativa este cu locul ei)

mulțumesc.

PS: să nu te fi deochiat.

mai îmi permit


era chestiune de după aprilie (să nu fie lipsit de profunzime… mai ales că levăl 120 ne pune în umbra celor care…)

PS: mă bazez pe cuviința cunoașterilor tale


(să nu intrăm în gașca babuinilor…)

am citit de cel puțin trei ori

eu, declaratul de serviciu, nătâng

ce vrea să însemne “rochie dezbrăcată”?

am căutat sensuri subtile (la tine găsesc)
dar acu’
nema!

și nu prea mai îmi “permit” dialoguri pe aci
e deja OCUPAT!

nu înțeleg (tot eu, nătângul de serviciu), cum de nu se observă

prostata rimă…
ce vremuri!

doar macazul

altfel nici o teamă


mulțam

poftiți, luați bonul…
ce ai plătit?
ce am plătit?


coșul e plin…

dar din dar…

în anii fără secetă duceam acasă la o capră, un porc și chiar gâștelor

ți-o fi scăpat acest comentariu

nu erau vite… cine avea o capră, un porc… avea
cei cu vreo cinci oi erau mari
ăia cu o vacă și un măgar, erau înstăriți


gustul brânzei… și acum îl știu, de pe atunci

plecam pe miriște (cu băieții) eu cu Ghiocica (căprița)
înainte beam o cană cu ceai și mâncam un colț de pâine

apoi, ne îndestulam cu boambe (corcodușe zic alții) și pe deal, porumb, sfeclă, lubeniță (pepene verde)
câte un cârcel de viță de vie
când dormeau bătrânii… scăldătoare

azi… chipsuri

dacă e să iubesc poezia, viața… uite, d’asta

nu are legătură cu textul tău

s-a nimerit titlul

Toma Caragiu și operațiunea monstrul


sau m-am dus eu cu știuca?

nu vi se pare făcătură?

tot ce fost de zis…

adică, fără destinatar
(nici o aluzie)

prostului să nu-i răspunzi, va crede că are dreptate.