Poezie
poem cu rochie dezbrăcată
1 min lectură·
Mediu
toată concentrarea mea
e pe felul în care se așază rochia pe tine
pe gesturile pe care le calculez în minte
să te dezbrac
să văd apoi rochia fără suflare
moartă cînd zace așa fără tine
tu goală, strălucind a dorință și dragoste
ea lipsită de viață
tu goală însă îmbrăcată în rochia misterului
ea nemișcată, neîmbrăcată de nici o taină
sfîrcurile tale întărite sub rochie
fac acum dragoste cu aerul, cu distanța dintre noi
în timp ce rochia nu mai are sfîrcuri
nu mai are nimic
și am vorbit despre asta ca să înțelegi
ce e corpul meu fără tine
ce sunt eu fără dragostea ta.
0101.961
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “poem cu rochie dezbrăcată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14171995/poem-cu-rochie-dezbracataComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mai îmi permit
era chestiune de după aprilie (să nu fie lipsit de profunzime… mai ales că levăl 120 ne pune în umbra celor care…)
PS: mă bazez pe cuviința cunoașterilor tale
(să nu intrăm în gașca babuinilor…)
era chestiune de după aprilie (să nu fie lipsit de profunzime… mai ales că levăl 120 ne pune în umbra celor care…)
PS: mă bazez pe cuviința cunoașterilor tale
(să nu intrăm în gașca babuinilor…)
0
pr Nema l-am cunoscut la un priveghi, era oier, cioban, om care stia mai multe oi decat cuvinte. Atat mi-a spus, te cunosc dupa uitatura, nu dupa ce spui. asa e si cu rochia dezbracata. are două etape: viata, atat timp cat e imbracata, și moartea, cand e dezbracata.multumesc.
0
mulțumesc.
PS: să nu te fi deochiat.
PS: să nu te fi deochiat.
0
Distincție acordată
Poemul tău, LA, este frumos, de iubire. În intenția mărturisirii până la capăt e ca o spovadă chiar! Amuzant avem în el o fenomenologică vârâre în rochia prèt-à-porte scoasă de iubită, contemplare a vieții femeii din postura prea plecată și nemernică a bărbatului boem, care o adoră, dar o mai și folosește câteodată. Se mai poate cizela un pic, să surprindă mai mult pe "spectatorii" fictivi.
0
Rochia de Neversea a fost scoasă. Dar borseta de brâu și tatuajele au rămas? Văzusem aseară la știri niște tinere venite la festival. Se lăudau că au pus țoalele cele mai bune din casă pe ele. Că n-au genți, ci borsete de brâu, să țopăie cât vor. Și ediția asta nu mai are deloc mari invitați ca până anul trecut, s-a dus Neversea de odinioară, s-a manelizat 50%.
0
nasturi mai au rochiile alea?
(nu-mi plac fermoarele)
prefer șnurul sau nasturii,
au jocul (acela) natural, al seducției (dacă nu ți-ai dat cu ciocanul pe vreun deget)
(nu-mi plac fermoarele)
prefer șnurul sau nasturii,
au jocul (acela) natural, al seducției (dacă nu ți-ai dat cu ciocanul pe vreun deget)
0
Distincție acordată
acum, că am înțeles metafora (eu pricep greu și uit greu… mai sunt categorii “altfel”)
când scapi de rochia aia
pentru că ofer steluța,
ce-mi lași?
(am zis, nu vreau fermoar)
când scapi de rochia aia
pentru că ofer steluța,
ce-mi lași?
(am zis, nu vreau fermoar)
0
Distincție acordată
mă imaginam un nasture care se închide/deschide de jur împrejur cu un fermuoar!
un text complet, nimic de adăugat sau scos, nici măcar femeia din rochie, ea e în poezia goală
un text complet, nimic de adăugat sau scos, nici măcar femeia din rochie, ea e în poezia goală
0
in care nu prea am avut timp sa trec pe aici, sa fiu mai prezent, imi cer scuze. va multumesc, o sa ma revansez eu. multumesc pentru toate!
0

eu, declaratul de serviciu, nătâng
ce vrea să însemne “rochie dezbrăcată”?
am căutat sensuri subtile (la tine găsesc)
dar acu’
nema!
și nu prea mai îmi “permit” dialoguri pe aci
e deja OCUPAT!
nu înțeleg (tot eu, nătângul de serviciu), cum de nu se observă