Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
spor!
Pe textul:
„În lipsa făptașului" de Ionuț Georgescu
n-am găsit ceva relevant
deci, rămâne dilema:)
Pe textul:
„În lipsa făptașului" de Ionuț Georgescu
înțeleg perspectiva ta, dar eu o văd ca pe o poezie
PS: ca să vezi cât de diferit percem, zilele trecute am spus despre un text că nu e poezie. Și chiar nu-s Gică Contra:)
Pe textul:
„Cititorului meu" de Papadopol Elena
în acest text, plecând de la frumoasa idee, aș fi
folosit cumva expresia “în lipsa făptașului”
sau “presupus făptaș, te cercetez în rem”
“păcat împotriva scepticismului” asta da cercetare in rem
ai acest aluat care dospește între umanul ca fire emoțională și cel rațional
dacă nu mi-ar lipsi cultura generală (probabil) ai fi favoritul, dar, ești prea complex uneori și eu nu-s Hagi
“ai, n-ai mingea, tragi la poartă”
dacă nu-mi iese șutul, mai bine dau o pasă bună (nici nu-s orgolios din fire, așa că pasez cu drag)
cred că titlul nu se potrivește (l-aș înlocui cu “în lipsa făptașului”)
bun text!
Pe textul:
„În lipsa făptașului" de Ionuț Georgescu
… caut și pe google și apoi revin
ai la bază studii în drept?
doar o curiozitate. nu e nevoie să-mi răspunzi.
Pe textul:
„În lipsa făptașului" de Ionuț Georgescu
mă adresez tuturor la persoana a doua singular, din respect pentru acest loc: consider că suntem colegi de “agonie”
și acum rugămintea: fără “poet” la adresa mea. tot din respect.
mulțumesc.
Pe textul:
„Cititorului meu" de Papadopol Elena
se poate spune și despre text, dar ceea ce dezvoltă acesta, în mintea cititorului, transcede verbalizarea
respect!
Pe textul:
„Ștergarul în care mi-am uitat copilăria" de Teodor Dume
despre Dumnezeu scriem (aproape) toți, dar în acest poem pare un intermediar
în varianta lui Ionuț este acolo, subtil, plăcut
Pe textul:
„Cititorului meu" de Papadopol Elena
Stanica Ilie Viorel
[27.Jun.23 16:05]
prima dată, o persoană cu titluri academice a răbufnit. poc! mi-am dat o palmă. natura umană.
a doua oară, dedublarea aia a lui Irinel (una este pseudonimul alta e să te prefaci). poc! mi-am dat o palmă. cazul s-a rezolvat de la sine, persoana a dat dovadă de maturitate.
a treia oară acum. un “monstru” sacru al literaturii nu are îngăduința ca, după o călătorie, întors pe plaiuri cunoscute, să salute cu respect. omul parcă a venit și a marcat teritoriul. poc! mi-am dat o palmă. ce conduită este asta? în fine. măcar acu’ știu că fac parte din vreo gașcă. împărțim prada sau doar plătim cotizația? care este regula casei în această gașcă?
a mai fost și cazul Iuliei, dar a dat dovadă de maturitate și a depășit momentul cu… grație, aș spune.
Pe textul:
„Despre inteligenți, analfabeți, maieutică și bârfă" de Ionuț Georgescu
scrii ideea, “o arunci” pe un editor de texte, să fie pe acolo (poate vine o zi când le revezi)
așa am revăzut și textul de mai sus, mi-a plăcut ceva la el, poate că mi-a făcut cu mâna starea de spirit pe care o aveam atunci
să fie și pe agonia
mulțumesc
Pe textul:
„cântec" de Stanica Ilie Viorel
dar între floare și lujer este o diferență, d’aia am spus că lujerii nu se inchid
florile de crin se închid
nu văd nici cum “oamenii curg frumoși” ca fiind o exprimare fără dezacord
cât despre “în jur” , recitat (cu voce tare) poate trezi (sau nu) vreun zâmbet
o zi minunată!
Pe textul:
„Clavicula ta, parfumată..." de dorin cozan
RecomandatDumnezeu nu judecă.
Nu răspunde la rugă, EL este ruga.
***
Acest text are sinceritatea autorului care se înclină în fața cititorului, dar intermediarul între un artist și cei cărora le dăruiește nu poate veni dintr-o astfel de rugă, ci RUGA în sine îi va oferi harul.
***
Atât aș reproșa textului (în general acelor texte) care fac trimitere la Dumnezeu dincolo de intimitate.
Eu simt că, orice text în care Dumnezeu este invocat, devine pierdut pentru că Dumnezeu nu poate fi un cuvânt.
mi-am imaginat acest text fără invocarea numelui Său și așa îl văd mult mai bun.
Îmi place mult dialogul sincer cu cititorul, cu eul oferit, acel suflet, susur…
Pe textul:
„Cititorului meu" de Papadopol Elena
scris, cândva
îmi place cum ai jucat îndoiala la final și cum păstrezi esența a ceea ce consideri ființare: gândirea, iubirea, existența
Pe textul:
„descartes a rămas perplex " de Leonard Ancuta
vineri, 16 august 2013
Descartes-iană
Ma îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci gândesc. Gândesc, deci exist! Căutând a înţelege, căutatorul de like-uri conculziona:- e o capcană!! Suntem liberi în cuget şi simţiri, nu putem fi obligaţi la existenţă!!
***
Pe textul:
„descartes a rămas perplex " de Leonard Ancuta
A noastră fiecare-n jumătate
Şi îngerul în nemişcări se zbate
Iar vreme nu-i cuvântul să înşire.
De scriu, îmi fac divină nedreptate
Cerşind de clipă curgere-n iubire
Degeaba plângi tu demone şi zbire,
Eu doar o stâncă, muntele răzbate.
Sisif râdea ca prostu în amoruri
Şi zarea te păcătuia cu jind,
Acele de nespuse-n sânge doruri.
Cu plapuma de stele mă cuprind
Şi fac în neclintire dulci omoruri
De dragoste un rege stins fiind.
***
Ștefan, doar m-am jucat cu versurile. Plăcut poemul. Ici, colo, este loc…
***
Dragoș să numere silabele și spună ce ritm e
Pe textul:
„Sonet după" de Ștefan Petrea
dau la schimb o umbrelă
dacă n-am fi “subcruntați” ce fel de oameni am mai fi, gioconde?
sănătate!
Iulică, nu mai sta încruntat că așa rămâi, îmi spunea învățătoarea.
Pe textul:
„Ultimul meu agonal poem" de Dragoș Vișan
nu am surprins ideea (că ai renunța să postezi pe aici)
o fi de la caniculă!
e un text superb (cârcotaș eu, nu chiar tot)
cum am zis și pe feisbuc: tare bun finalul!
Pe textul:
„Ultimul meu agonal poem" de Dragoș Vișan
i-am și dat scor de câte ori au câștigat babuinii
cred că e cel puțin 3-0
căutăm prin arhive, dar sigur Ionuț își amintește
Pe textul:
„Despre inteligenți, analfabeți, maieutică și bârfă" de Ionuț Georgescu
deja, o dăm pe nori tuburi
dar mi-a plăcut textul
peste vreo 5 ani revii cu el și (pariez) va fi tot “de actualitate”
Pe textul:
„Țânțarul și vulpea" de Miruna Gavaz
