Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
este o ladă din lemn
Pe textul:
„Ghicitoare 512" de Miclăuș Silvestru
mașina e d’aia cu motirină
dar domnul sit, cum e sărac, a fentat, să plătească taxe la primărie mai mici
(rămâne între noi, treaba asta cu marca, că domnul sit e simpatic, să nu-l agațe cu vreo amendă)
Pe textul:
„Ghicitoare 512" de Miclăuș Silvestru
mai câșigă și el, săracu’, un leu pentru motorină, că din biletele vândute vizitatorilor…
Pe textul:
„Ghicitoare 512" de Miclăuș Silvestru
amândoi cam bolovănoși, dar sunt uniți de aceeași pasiune: arheologia.
domnul sit o plimbă pe doamna sita cu o mașină marca “e sită” (e de la electrică, sită datorită faptului că e marcă cu dedicație, model unicat)
Pe textul:
„Ghicitoare 512" de Miclăuș Silvestru
adică, nu ai acces la ceea ce ai postat undeva?
mai exact, te referi la textele postate pe agonia sub numele de Irinel?
sau mă înșel?
cine, ce ți-a confiscat? cum ești împiedicat să intri în posesia lor?
***
despre ce a scris, literar, orice ins, sub orice pseudonim, nu cred că ar fi îndreptățit cineva să confiște asta!
eu, în legătură cu Irinel, am reproșat discursul, interacțiunea, faptul că acolo, în comentarii, persoana se prefăcea, își ajusta acel discurs pentru a nu fi recunoscut.
altfel, creația artistica rămâne, indiferent de apucăturile oricărui autor.
***
fii mai explicit, te rog.
Pe textul:
„Antiego" de Dragoș Vișan
îmi văd de lungul nasului
pot număra silabe, înțeleg ce-i cu ritmul, mă pot documenta (că idiot nu sunt) dar nu mă interesează așa ceva
eu rezonez, meditez, primesc estetica, particip
sau nu
nu-i treaba mea treaba celor care făcură școli pentru asta
prostuț cum sunt, mă măgulește faptul că spui despre mine că nu sunt supărabil.
pentru mine este un compliment
spor!
Pe textul:
„Înțeleptul" de Ionuț Georgescu
îmi vine să cred că este un text scris cu ceva în urmă
are liniște în el, are și gust și oferă o imagine a elefantului îndrăgostit- poate dărâma tot, dar nu calcă pe șoricel
mi-a plăcut
Pe textul:
„tractatus ludico-philosophicus" de Leonard Ancuta
dintr-un simț de respect, ori doar eleganță poetică, înțeleptul are nevoie de 8 zile pentru facere; asta ca să nu existe vreo confuzie, e om! mai ales că și-a pus pijamale, obosit!
înțeleptul a și obosit, explicit!
cel mare doar s-a odihnit când și-a terminat lucrarea, nu era obosit.
mereu provocatoare textele tale
spor!
Pe textul:
„Înțeleptul" de Ionuț Georgescu
nu știu dacă dorești să accentuezi, sau este o avalanșă de sentimente transpusă pe o stare de fapt
(chiar așa, dă impresia că ai mâncat un ardei iute, foarte iute și ai stins cu pâine și zahăr. starea de spirit te-a făcut să transformi o senzație fizică în una emoțională, cuprins fiind de această stare în fapt, sau de tema aceasta în special)
dar, prea evident galopul
parcă știam că vei transforma zahărul în sare și apa în oțet, pentru a descrie suferința.
nu are mister.
are acel liber al cuvintelor care arată că e un text scris din suflet, dar fără să impresioneze.
cu drag
Pe textul:
„pîine înmuiată în apă cu zahăr peste" de Leonard Ancuta
reflecții ale autorului Pașa?
eu, dacă ar fi să folosesc modelul, mi-ar rezulta “stăncidine” :)))
Pe textul:
„Pașadine (54)" de George Pașa
spor!
PS: cei din caracal și-au dus crucea destul:) chiar dacă umorul este atributul celor care nu locuiesc pe acolo (păstrând tema), ar citi și ei cu plăcere textu, dacă…
Pe textul:
„mersul trenurilor" de Liviu Nanu
KGB o controlează și nici nu beau ca nemții bere cu
Lada,
ei beau votcă chiar și la volan:)
altfel cum?
Pe textul:
„Ghicitoare 512" de Miclăuș Silvestru
au ruginit rulmenții…
Pe textul:
„Ghicitoare 511" de Miclăuș Silvestru
puteau să coboare haihui
nașpa de trist
mai lipsesc nașul și toalete din firul imaginat și victimele colaterale
tabloul ar fi fost, aproape, complet
că mai sunt și ăia fără bilet, care își aleg destinația cu o șpagă
intetesant
Pe textul:
„mersul trenurilor" de Liviu Nanu
buniceii folosesc injurături grele sau d’alea de să scape năduful?
olteanul, ce-o spune?
citit cu plăcere.
Pe textul:
„Vagonul timpului..." de Teodor Dume
diferit de sine,
strivește gândul
care l-a născut.”
ce ne-am face dacă din fiecare vis ne-ar trezi gândul care l-a născut?
ar fi primul și ultimul vis și întâiul?
frumos ai prins această idee, frumoasă ideea…
cred că am și păcălit un gând și am visat cu ochii deschiși
să mai zic?
doar atât: fiecare strofă pare a se ține într-o horă de vis cu celelalte strofe
întâiul lăutar, dacă-l asculți, șoptește o melodie alături de ele
felicitări!
Pe textul:
„Întâiul..." de Ion Rășinaru
otrava în clepsidră picura, - alt vers frumos, care se și prinde cu amarul vieții
ultimul vers, o fi ideea acolo, dar e “strâmb” ca ritm și “ea eram” mi-a plesnit limba recitând
și parcă ar mai fi loc de poveste
spor!
Pe textul:
„de la capăt" de Amanda Spulber
chiar mi-a părut rău că ai dezlegat enigma
se vedea atât de clar un câmp de soreancă!
“o numiră…” aș elimina versul
plăcut.
Pe textul:
„zânul de vară " de Ottilia Ardeleanu
mi-am amintit de bancul ălă în care unul spune la final: te sun mai târziu, e un tembel în cabina vecină care îmi răspunde la întrebări, crezând că vorbesc cu el.
Pe textul:
„ad usum delphini (1)" de Ionuț Georgescu
