Stanica Ilie Viorel

de cot am uitat

indiciu chiar fără cusur

că orașul nu este oraș
că seceta nu este secetă
că fereastra nu este fereastră
și că trandafirul nu este un trandafir

metafore, bineînțeles

dar chiar și așa, trebuie prezentat motivul pentru care nu s-a intervenit, de ce nu s-a putut interveni

te-aș fi udat, pe tine, cea/ cel de la care primesc lumina, aerul…
dar mi s-au uscat toate în mine și în jur atâta secetă, n-a mai fost nici un strop de apă să ți-l pot oferi
poate te-aș fi salvat, poate m-ai fi salvat
acum păstrez din tine o lacrimă, cu timpul se va usca și ea

și ceea ce este urât poate fi o artă:)
genul acesta (haiku) este, de fapt, o prezentare în cuvinte (cu rigori tehnice) a naturii într-un tablou

de obicei alegem ceea ce este frumos, dintr-o nevoie de relaxare, de confort senzorial

pe o temă: “și gunoiul are estetica lui”
ar primi aplauze
cum, însă, imaginea propusă este una respingătoare, nu pre îi dau șanse
doar zic : tehnic reușit, vizual reușit, dat neatractiv

spor

“Mișcarea cu care lovești trebuie să fie
Ca aripa unui fluture care apasă
În adânc spre a se înălța.”
prea tehnic (inginerește), fără estetică

propunere:
să-l lovești precum
un fluture, cu aripile apasă
în adânc spre a se înălța

“ Când te lovește aerul trebuie să-l primești
Deschizându-te pentru a-l arunca înapoi
Cu aceiași intensitate cu care vine
Spre a-ți rămâne în interior.”
cred că înțeleg ce dorești să spui, dar este puțin ambiguu

Dar să păstrezi suflul său în interior——- așa aș scrie ultimul vers
elimin și “spre” care se repetă în strofa 2

“ Și astfel înflorind
Să devii floare.”
brusc s-a metamorfozat
înflorind să devii floare, pleonastică sugestia
poate: și astfel să răsari/ încolțești,
să devii floare

ultimele două strofe reușesc să prezinte ideea de bază, suficient (cred eu), astfel încât metamorfoza introductivă să fie înțeleasă ca o imagine a devenirii într-un proces prezentat metaforic


spor

“În orașul în care locuiesc
nu a mai plouat de multă vreme
seceta mi-a ucis trandafirul “
partea asta aș elimina-o. citind-o îmi vine întrebarea: de ce nu l-ai udat?

caz în care aș schimba și titlul
tot poemul poate fi acesta:
“ la fereastra dormitorului
aveam un trandafir
aseară l-am văzut
pentru ultima dată
părea entuziasmat la întâlnirea
cu privirile mele
roșul din petale era mult prea roșu
de parcă apusul sângeriu
se sfârșea sub petalele lui suferinde ...
l-am atins
dar parcă l-a durut atingerea firavă
de care m-am folosit ca un ultim gest...

m-am retas oarecum stângenit
dar ce folos ...
dimineață lacrimile lui
mi-au pătat vârful degetelor”

spor

la țară, bunicilor mei, ca de altfel tuturor, fără deosebire, le-a fost luat pământul. ca să poată trăi trebuia să lucreze până la vârsta de pensionare tot hotarul Colectivului , zi de zi. pentru această normă le-a fost dat în folosință o palmă de pământ, lângă casă. munceau de cum se lumina până seara târziu pentru un sac de mălai și ceva boabe de porumb, cât să crească într-un an un porc, o capră, câteva găini și câteva gâște. din toată sărăcia aia rupeau câte un dumicat pentru o pisică și un câine.
toată munca o făceau cu palmele goale; sape, cazmale, greble, furci, găleți… exceptând un radio ,în toată curtea nu găseai vreo tehnologie avansată, vreo unealtă mecanizată, ceva care să le ușureze munca.
…
povestioară

***

o palmă de pământ
două palme pentru muncă
aspre palme,
dar n-am primit mângâiere mai blândă

***
pe la britanici
măsura e cu piciorul
că d’aia are omul două picioare, să facă un pas și să zică: asta-i o măsură

încercăm să deslușim răspunsul:
palme
sau
picioare

dacă nu o fi bine, așteptăm indicii fără cusur

am fost să aduc cereale (grâu, porumb, orz)

am un hectar dat în arendă
și cresc 15-20 găini rasă comună, de curte, pentru ouă proaspete, ecologic

cotețul îl am în fundul grădinii, acolo depozitez și cerealele
sunt cam 60 de metri de la poartă

să car sacii a fost istovitor

chiar îmi spun: parcă sunt de plastelină

ceea ce ieri mi se părea lesne, acum pare ceva…

să vedem, să observăm, care or fi răspunsurile

dar nu-mi mai consum energia să las o părere
ți-am urmat sfatul

așa cum de altfel fac cu toți cei care nu își respectă cititorii
ieri am citit aici despre cum cei care scriu pe aici nu doar că scriu prost, dar și comentează la fel de prost și că ar face bine să se abțină
autorul considerând în sinea lui că doar părerile unora contează, dar acei inși nu îi comentează textele
fără să se întrebe de ce nu este comentat de acei inși
continuând să posteze pe o platformă interactivă, atelier
dar afișând dispreț față de cei care îi vizitează pagina

observ de ceva vreme că locul este unul al dialogului inutil

orgolii fără suport

poți bate cuie, dar poți și să scoți cuie
poți crăpa lemnul, dar dacă e bine ascuțită poți și ciopli cu ea
forma ei asigură și rol de pârghie

***

altfel, fălos autoturism

***

mulțumesc pentru ghicitoare

croatul tot croat

o fi procura, mandat

persoana este

mandatar

aș putea gândi și la un

administrator

împuternicit

sau

delegat

cum ar fi

sol/ mesager

avocat

este cheia
și are sensul de a înainta

așa ajungem la întrebarea ce înmânez?

se poate înmâna o petiție care mai poate fi și
jalbă, plângere sau cerere

mai îmi trece prin minte

poștașul

curierul

mesager

înmânată și
confidentului
ori
prietenului
ori
duhovnicului

dacă nu ar fi fost “nea”… aș fi spus chiar Dumnezeu

pe variantă
dacă o problemă se poate rezolva, atunci n-ai de ce să îți faci griji
dacă nu se poate rezolva, atunci la ce folosește să îți faci griji

și uite așa înmânezi problema
hazardului (destin, soartă)

problemele mici sunt rezolvate și de amatori
problemele mari, complicate, sunt rezolvate de specialiști

aș răspunde: specialist

nu știu dacă ghicitoarea se referă la un domeniu anume
așa putem imagina o multitudine de răspunsuri
de ex. o problemă de sănătate se va rezolva de medic…

mahoarca îndeplinește condițiile indicate

am întâlnit cuvântul, bănuiam că e o țigară de calitate slabă,
nu mi-ar fi trecut prin minte ca soluție