Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
iese pe ici colo din spectrul înțelegerii mele, dar pot intui
mi-ar plăcea să văd un comentariu al cuiva cu acea cunoaștere a laturilor filozofice la care faci trimitere
până oferă cineva o părere
ori până mă mai documentez
las semn că mi-a plăcut
Pe textul:
„la joyeuse apocalypse" de Leonard Ancuta
Treaba cu Offtopic este o funcție la care pot apela doar editorii?
mulțumesc și scuze că nu mai caut detalii pe site.
Pe textul:
„O casă în formă de inimă" de Papadopol Elena
doar acum am observat comentariile voastre
citeam un text scris de cineva și nu știu de ce mi-a venit în minte acest text, era acolo ceva esențial cu ideea pe care am avut-o când am scris acest text
bineînțeles, textul celuilalt autor mult mai bine definit, mai amplu, dar m-a bucurat să văd similitudinea
așa am descoperit comentariile voastre
tocmai ce spuneam mai devreme, nu stau să caut comentarii pe texte, doar surprind cam ce se recomandă pe prima pagină
mulțumesc pentru cuvinte și scuze pentru răspunsul întârziat
spor!
Pe textul:
„cuminte" de Stanica Ilie Viorel
regăsire fără nici o urmă de îndoială
precum un arc peste timp
Pe textul:
„Oglinda" de nicolae tomescu
va avea nemurirea în cântece
Pe textul:
„Romanticii" de Emilian Lican
acolo
în casa mea
imaginea iubirii se construiește
în clarobscurul fiecărui lucru
la care mă întorc
după un timp în care a domnit tăcerea
iubesc liniștea
în care se naște lumina
atât de fixă în privirea mea
***
eu n-aș umbla deloc, m-aș complace în acea stare, chiar și tolănit
frumos peisaj, mai ales că se îmbină superb vizualul cu liniștea care nu e doar tăcere, ci stare de pace
Pe textul:
„O casă în formă de inimă" de Papadopol Elena
aș observa totuși că în toată rânduiala s-a introdus o superstiție (dacă simbolic este mai mult decât o superstiție, să-mi fie iertată necunoașterea)
nu am ceva împotriva acestui gest simbolic, dar nu se încadrează în rânduiala curată (repet, dacă este doar o superstiție)
sănătate!
Pe textul:
„Un fel de rânduială..." de Teodor Dume
despre ceea ce faci cu textele rămâne, cu siguranță, în sarcina ta
zic doar, chiar dacă te enervez, că
“adio, mi-ai rămas mică…” e ghidușie pe față :))
Pe textul:
„terra australis" de Leonard Ancuta
eu văd pe prima pagină, la comentarii, același text comentat aiurea, într-o interminabilă așa zis “polemică”
n-am vreme să răsfoiesc toate paginile ca să pot observa o noutate
funcția aceea prin care eram alertat pe e-mail nu produce efecte
dacă în titlul comentariului nu făceai apel la numele lui Radu, ignoram așa zisa dezbatere
am crezut că este ceva intetesant, folositor
eu văd, mai nou, prima pagină cu comentarii pe același subiect, texte noi de tip pamflet, esuri ca replică
tu ce vezi ?
și mai ales ce fel de privilegii am pe site? cine mi-a oferit vreun privilegiu?
cred că, în afară de vreo 10 inși cu care dialoghez, inclusiv tu, ceilalți habar n-au cine sunt
cel mult și-or fi dat seama că sunt un scriitor amator, mediocru
acu’ s-a epuizat subiectul de mai sus și inventăm unul zis Ilie?
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Adio
mi-ai rămas mică…
chiar ar trebui ceva acolo, introductiv
cât despre final, e al tău, îl simți așa cum îl simți,
cel mai probabil este o tehnică care dorește accentuarea
dar semnificația versurilor este aceeași
citind îmi vine să spun: ok!ok! am priceput…
pare un concurs de metafore (bune de altfel) despre imposibil
respect
Pe textul:
„terra australis" de Leonard Ancuta
polemica pe texte literare este una, dar ce se întâmplă în ultima vreme e dincolo de orice imaginație
deschid agonia, caut să observ și eu unele comentarii pe texte recente, poate mai aflu câte ceva, dar nu-i loc de aceste discuții interminabile
atac la atac la atac
replică la replică la replică
nu este evident?
ce s-a dorit să se spună s-a spus, cui folosește acest interminabil bâlci?
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
voiam să spun “pe lot a sosit un arici”
dar am scăpat sosirea:)
Pe textul:
„Ghicitoare 527" de Miclăuș Silvestru
primul venit va găsi cel mai probabil soluția
nu-i decât o abordare
la cele grele, caut să dezleg drumul, să ne ofere Silvestru indicii
Pe textul:
„Ghicitoare 527" de Miclăuș Silvestru
pe lot a un arici
a fugit când a văzut foarfeca
Pe textul:
„Ghicitoare 527" de Miclăuș Silvestru
acest fragment
Pe textul:
„Visul din ultima noapte" de nicolae tomescu
și nici n-am butonat pe dex
treaba aia cu balamale e de dezvoltat, faină metaforă
și am mai prins ceva care merită dezvoltat, treaba aia cu drumul servituții
interesant ar fi de aflat care tărâm era înfundat și care a cedat accesul
mi-a plăcut
Pe textul:
„Vânzătoarea de la cofetărie" de Ionuț Georgescu
ne clonarăm
poate de la Ampoi:)))
Pe textul:
„Interatomic" de Papadopol Elena
Iulia, m-ai parazitat:)
sunt curios să înțeleg
Ionuț, chiar te înșeli referitor la orgoliu. În materie de literatură și critică literară chiar nu am nici un fel de orgoliu. Mă bucur să învăț câte ceva. Scriu din nevoie. Caut să evadez pe acest site. Uneori mă joc.
Orgoliu- zero!
Am spus deja: tot ce nu pot trece ce vederea este disprețul. Și este plin locul, din păcate.
Pe textul:
„Interatomic" de Papadopol Elena
