Poezie
terra australis
2 min lectură·
Mediu
adio
mi-ai rămas mică, nu mă mai încapi
ca bucla unui ștreang pentru copii
ca un orizont mult prea larg pentru cineva care privește
printr-o gaură făcută în zid
mă îndepărtez
plec
sunt deja fluture în timp
ce tu încă mai aștepți minunea
transformarea care nu mai vine
tu ești agonia eu sunt furia care vine după durere
eu sunt emoția care vine după ce poezia a fost spusă
și îngropată în sînge în ierburile mari
aruncată într-o groapă comună ca federico garcia llorca
plec, dragostea mea, plec la fel ca socrate să fac adevărul
mai puternic mai viril
plec să dau numele nostru unui crater pe o planetă nelocuită
eu am fost sugrumat de cele mai frumoase trăiri poetice ale generației mele
și am fost înjunghiat de nenumărate ori cu șurie de plastic
dar întotdeauna
întotdeauna
am plîns în cuvinte moi ca blana unor iepuri sacrificați ca mama lor să trăiască
am lăsat lumina lunii să ardă pelicula fină de lacrimi de trandafir
de pe brațele mele
și m-am ridicat în straturile rarefiate ale atmosferei
acolo unde respir din dragostea mea pentru tine
acolo unde trupul înrourează ca florile
acolo unde lacrimile devin perle pentru un colier al durerii
adio, îți spun
ca iubitei de care ai fost trădat dar pe care ai primit-o înapoi
de fiecare dată
pentru că mereu ai crezut în inima ta
că te va iubi și ea cîndva
adio, îți spun
cu dragostea pe care o ai față de un prieten pe care
n-o să-l mai revezi niciodată
pentru că el rămîne acasă, singur
în timp ce tu pleci departe-departe
în necunoscut ca james cook, căutînd terra australis
navighezi și te orientezi după constelații pe care oamenii le privesc noaptea
și spun ce frumos e cerul și cîtă nemărginire
ar fi atît de trist ca oamenii să fie singuri pe pămînt
dacă n-ar fi ploile, ninsorile, eclipsele, furtunile solare, meteoriții
toate acele lucruri care vin de sus
așa cum se întîmplă cu poezia
adio, iubire
te-am iubit cum își iubește iarba culoarea
acum mă veștejesc și
am nevoie de altcineva în care dragostea mea să se piardă
cum se pierde un navigator pe oceane căutînd
continente dispărute
adio
adio
adio
gratiile nu pot ține în frîu un fluviu
întunericul nu poate pune piedică luminii
pădurea nu oprește vîntul
și pămîntul nu poate aduce cerul
mai aproape
061.015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 392
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 59
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “terra australis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14173134/terra-australisComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAmultumesc pentru apreciere si pentru observatii, o sa ma gandesc ce se poate schimba. momentan eu sunt multumit de ce a iesit dar stiu ca totul e perfectibil.
0
SVcu respect, dar
Adio
mi-ai rămas mică…
chiar ar trebui ceva acolo, introductiv
cât despre final, e al tău, îl simți așa cum îl simți,
cel mai probabil este o tehnică care dorește accentuarea
dar semnificația versurilor este aceeași
citind îmi vine să spun: ok!ok! am priceput…
pare un concurs de metafore (bune de altfel) despre imposibil
respect
Adio
mi-ai rămas mică…
chiar ar trebui ceva acolo, introductiv
cât despre final, e al tău, îl simți așa cum îl simți,
cel mai probabil este o tehnică care dorește accentuarea
dar semnificația versurilor este aceeași
citind îmi vine să spun: ok!ok! am priceput…
pare un concurs de metafore (bune de altfel) despre imposibil
respect
0
LAnu zic ca observatiile tale sunt incongruente cu mine, si consider ca sunt binevenite. spun ca pe moment, pana se mai așaza textul, ramane așa, apoi eu, autorul voi vedea ce modificari i se impun. pune-te în locul meu, presupunem ca am zece comentatori, fiecare vrea alta modificare, ce faci, ca poate unele sunt disjunctive, nu ai cum multumi pe toata lumea. de aceea e nevoie de timp e nevoie sa ma distanțez de text sa il privesc ca și cum nu ar fi al meu - deși voi știi mereu asta - dar macar sa fiu obiectiv fața de el. altfel salut intervențiile tale aici!
0
LAtera australis era o himeră la vremea aceea, o simplă bănuială cum că ar mai fi un continent, astazi antarctica, pe care era cat pe ce să il descopere căpitanul James Cook, care se apropiase la doar cateva sute de kilometri, dar din cauza lipsei de hrana si a oboselii echipajului, nu a continuat expediția, însă el credea cu consecvență că terra australis există, cum și eu cred că iubirea există :)
0
SVdacă nu pricepeam noima textului, nu îl apreciam
despre ceea ce faci cu textele rămâne, cu siguranță, în sarcina ta
zic doar, chiar dacă te enervez, că
“adio, mi-ai rămas mică…” e ghidușie pe față :))
despre ceea ce faci cu textele rămâne, cu siguranță, în sarcina ta
zic doar, chiar dacă te enervez, că
“adio, mi-ai rămas mică…” e ghidușie pe față :))
0
“întunericul nu poate pune piedică luminii
pădurea nu oprește vîntul
și pămîntul nu poate aduce cerul
mai aproape”
sau aș fi introdus-o în poem, altundeva
finalul, puternic, îl simt în
“adio
adio
adio
gratiile nu pot ține în frîu un fluviu”
•••
și începutul poate ar trebui altfel ales
“adio
în brațele tale nu mă mai pătrund
mi-ai rămas mică, nu mă mai încapi
ca bucla unui ștreang pentru copii
ca un orizont mult prea larg pentru cineva care privește
printr-o gaură făcută în zid
mă îndepărtez”
mi-a plăcut