Stanica Ilie Viorel

jumătate de normă, viața este un călău- din continuarea textului înțeleg că acest călău nu ucide (altfel n-ar fi viață) altceva decât realitățile, la caleașcă fiind înhămate iluzii

cealaltă jumătate ce este?
a vrut autorul să lase așa?

nici o propunere?

sau ar trebui să intuiesc din ceea ce oferă textul, în întregul său?

spor!

citatul care m-a inspirat e vechi

11 sept. 2023
Publicat de Tego la 18:34 Niciun comentariu

atunci e scris sub formă de schiță

nu știu despre ce urme ar fi vorba, dar dacă așa pare, nu mă deranjează, doar să știu dacă cedez drepturile de autor:)

m-a inspirat o vorbă: pion sau rege, tot în cutie ajung
și o chestie hazlie: un urs juca șah cu un turist, din ușă ursoaica striga: Martin, nu te mai juca cu mâncarea!
Cumva, am ajuns ca după zâmbet să mă gândesc în detaliu și, în timpul unei reclame tv, am pus în schiță ideea

am ajuns
vorbim noi doi:)

intrasem în dialog cu cei care au comentat
reacție de molie (la mine) unde-i rost de scandal:)
am citit comentariile, am fost curios să văd ce spune textul, mi-am spus părerea
n-are nici o treabă cu autorul
puteam să evit introducere (cred că e mai bine)
cred că autorul nici nu știe despre decizia mea în ceea ce-l privește

despre text, îmi păstrez părerile
un spirit vede ce vrea (ca să fie fericit, nu simte durerile, nu mai simte grijile, observă când vrea pânza neagră)… cum vrea autorul, de fapt

fericirea permanentă trebuie și conștientizată
nici un copil nu conștientizează starea, ulterior, adultul o regăsește

dar, cum am spus, părerile sunt ca să fie spuse sau nu și câtă vreme nu se depășesc limitele unui dialog civilizat, fiecare își poate exprima părerea

îți respect opiniile, dar în acest caz sunt de acord ca nu suntem de acord:)

o zi frumoasă!

din motive pe care nu le mai prezint

se face caz mult prea mult
tema este cunoscută, fiind un citat din lumea medicală (cred) care spune cam așa
“atunci când nu vei mai simți durerea ești mort”

facturile pot să vină, spiritul nu le mai vede
fiind spirit poate interpreta cum dorește realitatea, că d’aia e fericit
prima zi de fericire din cele care vor urma în eternitate, chiar dacă omul a mai simțit gustul fericirii, nu a trăit fericirea zile întregi
pânza neagră nu se pune imediat de către aparținători, deci se poate justifica și faptul că prima dată nu era pânza
este un text de ficțiune dar nu este unul SF, rigorile științifice nu se impun; acolo este necesară documentarea, în ficțiune orice este posibil: pământul să nu aibă gravitație, soarele să fie albastru etc.

după părerea mea este un text de citit într-o revistă, sau într-o carte de proză scurtă, între două stații de metrou
nu e vreo capodoperă literară, nici nu cred că se așteaptă autorul la așa ceva
e un text ușor, care se potrivește pe o anumită nișă de consum

dacă a plăcut (din câte observ) înseamnă că autorul și-a atins scopul, iar noi, mulțumiți sau nu, putem doar să respectăm părerile
și, da, le putem și prezenta pe ale noastre

las așa și, dacă are parte de critică negativă, dau vina pe Ottilia

păi cum, frate de agoniseală,
nu a observat nimeni această licoare
care nu te îmbată,
dar te relaxează

zâmbesc

mi-a plăcut “sonata” ta

frumos!

să mai scrii în acest registru, îți reușește

nu știu
am observat, de când l-am scris, acea repetare
parcă nu dă rău
dă rău?
mi s-a părut că este în acord cu tonul
aceeași formă, sensuri diferite

am notat observația

mulțumesc

o împotrivire asumată
să mergi la petrecerea toamnei într-o rochie de primăvară

frumos!

pare o ironie la adresa poemului Yeti (așa credeam, că e un poem)
caut și aflu că este un volum
în volum se regăsesc (după părerea unora, n-am citit) poezii care propun o ironie
deci, acest poem, ar însemna să fie o ironizare a ironiilor, dacă aș rămâne ancorat în prima impresie, dar înțeleg că se dezvoltă în spiritul ironic propus de Luminița Zaharia

acum, să prindem ideea Ottiliei
este autoironie?
este ironie?

oricum se ironizează, haz de necaz, jucăuș, fără a depăși bariere care ar putea răni pe cineva
se propun două personaje care, cel mai probabil, le-aș înțelege (ca propunere) dacă aș citi poeziile din vol. Yeti
cum n-am citit, rămân la a lua de bun această recenzie în versuri și să adaug că, poate, ironic sau nu
“ ce poet mare aș fi ajuns
dacă nu dădeam pana albastră
pe stiloul kaki de contabil”

mi se potrivește

spor!

zic “poate”
pentru că în timp ce dezvoltam comentariul ca urmare a impresii la prima citire
observam nuanțe ale poemului
și mă întrebam dacă cititorului nu cumva asta s-a dorit să i se ofere

mai citesc

“prind” textele pe fugă la orele astea

o zi bună!

m-ai avertizat
trimit armata vrăjitoarelor:))

o zi frumoasă

poemul acesta pare a fi un buchet de aforisme
ideea este clară, observabilă: viața, traseul, trăirile trupului și ale spiritului
dar, fă a fi ceva rău, cu atât mai bine dacă dintr-un poem se pot extrage aforisme, devine filozofic mai valoros,
eu simt o lipsă de cursivitate,
poate așa ai dorit
“ mersul pe bisturiul vieții e dincolo de acrobație
un mod de-a săpa o fântână în palme
și-a planta un copac între sinapse
tâmpla înserează pe nesimțite în cuvinte
adoarme cu un ochi deschis”

“Pe drumul vieții, nu-i loc de vreo acrobație, acesta-i
precum un bisturiu
care sapă în tine;
în palme o fântână,
în sinapse loc pentru a planta copacul
lângă ele, pe nesimțite, înserează tâmpla
în cuvinte adoarme cu un ochi deschid”
am încercat să fac o legătură, pe ideea propusă,
între tâmplă (care apare acolo brusc… ai putea pune pe varianta ta “în timpul acesta tâmpla…”

e doar o sugestie, poate râmâne fix așa cum este dacă dorești acest format

ceea ce mai observ:

par două poemea
“ nu mai plătesc tribut uitării
ruga cioplește un munte pe care să-ngrop dorurile
chipurile mototolite de tristeți fără identitate
genunchii sunt altar de păsări uriașe
în care văzduhurile visează o lume
fără arșița spaimei
și urii

împart alfabetul împărtășirii la jumătate
perechile din jurul vetrei aprind focul
dezbracă ochii de umbre

cardul de credit al iubirii
dă eroare o viață”
partea asta ar fi al doilea poem

poate, cu un vers de legătură prin care să se sugereze că după
toate inciziile făcute pe drumul vieții
trupului fiindu-i pregătit (de rugă)
se întâmplă cele sugerate în partea a doua

poate:)

or mai fi păreri

a spus doar despre temă, dar se pare că și stilul este inspirat
dacă așa este și a rezultat ceva bun, atunci e bine
sper să țin minte și, vreodată, în vreo cărticică în care ar apărea textul, să amintesc asta
deci
mulțumesc Ottilia pentru apreciere și pentru inspirație!

cât despre Ionuț, lui îi iau o stea că nu și-a ținut gura :))

scrie ghicitorile, ghilimele putem pune și noi
mai ales la ghicitori nu văd rostul ghilimelelor
altfel cum să pună autorii capcane?

îți amintești ghicitoarea cu săpunul?
acolo, am chiar crezut că “leșia” nu este la propriu
nu cunosc ce spun rigorile de specialitate, dar cred că nu este greșit ca,
în cazul ghicitorilor, autorul să se joace cu sensul cuvintelor
ba, din contră

spor!

mulțumesc
molipsitoare toamna asta:)

cum a dormit peste iarnă
eu… tot eu
dar
mai pregătit pentru… ce o fi să fie
poate altă toamnă
altă primăvară
alt joc
în care să mai tachinez
toamna

ea mă știe deja
nu se supără pe mine

mi-a șoptit că va fi o vreme când
voi dormi cu ea
peste iarnă
mi-a mai spus că
ne vom trezi în altă primăvară
că și toamna iubește primăvara

mulțumesc

poate fi și iubirea

e ca în testele alea:
- spune ce vezi în imagine :)

am sperat să se mai ofere răspunsuri

pe agonia, e ca la nunți: doar unii nuntași ies la joc

puteam să jur că am citit
poate că mai este chiar și un alt text
imaginea este aceeași pentru mine
ceea ce îmi arată că prin multe și alte cuvinte, metafore diferite, ceea ce ai transmis, ca imagine, e pregnant

exemplul dat mai sus este unul, probabil ai mai scris pe aceeași temă, știam ceva mult mai aproape, dar n-am mai căutat

nici nu căutam dacă nu îmi părea straniu
prea vedeam imaginea propusă

spor!