Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
posibil ca soluția să fie
porumbeii
că bine ai spus, la concursuri ar putea fi interpretat că împart scrisori
de obicei concursurile cu porumbeii cam asta presupun, să ducă bilețelul la destinație,
sunt însoțiți
când beau apă, stolurile se așează pe maluri și de o parte și de alta
vorba ta, vedem:)
Pe textul:
„Ghicitoare 553" de Miclăuș Silvestru
multe cuvinte frumoase are limba noastră
special este și cuvântul “dor”
ai reușit să mă conduci, delicat, într-un ritm plăcut al recitării
pe calea dorului
de la copilărie, devreme, până la vremea la care nostalgiile, uneori,
chiar ne aduc acea senzație de nod în gât
frumos!
Pe textul:
„DE VINĂ-I DORUL" de Găureanu Marian
rețin partea liberă, nesufocată de “prea mult”
“acolo unde nu e somnul
din spatele umbrei privesc colţii nepiliţi ai iubirii
spre tine reinventându-mă în clipa aceea
de vărsare a oaselor,
tăcerile mi s-au pătat de fructul ochilor tăi
palmele mele strigau întomnate
atins-am preludiul frunzei juvenile
…
cu un dinte de mestecat măruntaie de stihuri
atârnând de o secundă
ţinerea lacrimilor tale mi-a învrăjbit toate culorile
cerul s-a subţiat pe atât
că nici un curcubeu nu mai trece
doar ochii tăi încolţiţi în privirea-mi
privesc din spatele ochilor mei
curgerea lumii“
poate că mi se pare, dar din ceea ce am selectat prind cu plăcere
propunerea (probabil se poate îmbunătății fragmentul ales, ținând cont că
l-am “dezlipit” de ceea ce tu ai considerat util să fie, iar mie mi s-a părut balast)
altfel, dă cu un ușor plus
mă bucur să văd că încerci și alt gen decât cel cu care ne obișnuisei
spor!
Pe textul:
„momente" de Ștefan Petrea
că nu știu
am dat răspunsul pentru că nu găsesc nici o altă variantă și să-l provoc pe Silvestru să ofere indicii
dar și să vadă că este interes pentru ghicitoare
dar, nagâții au vreo legătură cu concursul și scrisorile?
întreb, ca să îmi dau seama cum ai ales răspunsul,
poate așa, dacă explici, îmi vine vreo idee
că acum, chiar nu pot intui decât că-i vorba de o baltă:)
Pe textul:
„Ghicitoare 553" de Miclăuș Silvestru
altceva nu îmi pot imagina decât plante care cresc de o parte și de alta
într-o apă
poate că e vorba de altceva, dar, deocamdată, atât pot desluși
și dacă este o plantă, m-am documentat puțin și am găsit
ceva care s-ar potrivi:
“trifoiaș de baltă”
măcar să dăm drumul la propuneri.
spor!
Pe textul:
„Ghicitoare 553" de Miclăuș Silvestru
din ce observ, mai exact se numește
SACRUM
dar, fără răspunsul lui Emilian, căutam mult și bine răspunsul.
Felicitări, Emilian!
Pe textul:
„Ghicitoare 552" de Miclăuș Silvestru
bomboanele nu rezistau prea mult, le înlocuiam
eu ți-am sugerat, puteau fi trei nuci
tu lasă două dacă nucul vânjos cu atâtea a rămas
Pe textul:
„Într-o toamnă fecundă" de Emilian Lican
ceva este, da’ nu pot să spun:)
pune și tu cele “câteva nuci” că eu, cu imaginația mea,
o să văd (dacă rămâne așa) tot bradul de crăciun
spor!
Pe textul:
„Într-o toamnă fecundă" de Emilian Lican
spune tot, dar nimic, astfel încât misterul să fie
dacă ar fi să văd versurile tale, le-aș vedea ca pe
un dans, un balet, unde se propun toate aceste
atingeri fără ca protagoniștii să o facă
și chiar și vântul acela s-ar putea simți pe un fond muzical
versuri poartă amprenta delicată a femininului
frumos!
Pe textul:
„sentimente de-a valma" de Ottilia Ardeleanu
l-am primit ca pe un text filozofic, mai degrabă
cu toate că propunerile metaforice sunt evidente
sugestiv în întreg, dar remarc apăsarea descrisă cu inspirație
“proiectez pe tavanul care a coborât la o respirație distanță de mine”
și
“Atunci simt atâta fericire sub cearceaful de o tonă…”
spor!
Pe textul:
„un infinit în sensul giratoriu" de ștefan ciobanu
apoi, copy-paste pe bucăți (tot adaugi la textul inițial)
ori, poate că versiunea nouă este mai stabilă în astfel de situații
am pățit și eu
Ultimul cuvânt- proză, am postat-o pe fragmente
dar ulterior, am găsit această metodă: adaugi pe textul inițial
Pe textul:
„greierele și furnica revisited" de Leonard Ancuta
mai lipseau niște diacritice, spații, litere…
sau chiar erau în plus
mă bucur că ți-a plăcut!
e un text mai vechi, la vremea aia l-am distribuit
colegilor
azi l-am corectat un pic și vi-l supun atenției
mulțumesc!
Pe textul:
„Cum s-a născut fiscul" de Stanica Ilie Viorel
dar eu prefer floreta:)
sănătate și inspirație!
Pe textul:
„Ghicitoare 551" de Miclăuș Silvestru
oricum, sunt mulțumit că am intuit cheia
“armă albă”
mi-am stors puțin creierii să dezleg sensul
nu reușeam să văd decât o panglică
apoi: albă, albă… ceva ca o armă… buf!!!
armă alvă!
:)))
Pe textul:
„Ghicitoare 551" de Miclăuș Silvestru
legea se face cu sabia
Pe textul:
„Ghicitoare 551" de Miclăuș Silvestru
dintre armele albe care sunt lungi și înguste putem enumera:
șiș
sabie
spadă
acestea sunt posibile soluții, dar!
floreta
ar fi soluția cea mai nimerită,
astfel “floare” din primul vers
nu este doar de umplutură, pentru rimă,
ci este un indiciu subtil
Pe textul:
„Ghicitoare 551" de Miclăuș Silvestru
o fi de la vorba “a duce în cârcă… pe cineva”
acel reproș de genul “toată viața te-am cărat în spate…”
este la sensul figurat
ceea ce mă încurcă este faptul că “cârca” este în fapt
un sinonim al spinării
“o cârcă de lemne” poate fi un bagaj, dar este o expresie derivată
de la sensul cuvântului
probabil aceasta este soluția
Pe textul:
„Ghicitoare 550" de Miclăuș Silvestru
