Într-o toamnă fecundă
O zână din aia a zânelor s-a rătăcit
purtată de arămiul vânt al toamnei
prin frunzele leșinate ale nucului meu.
Frumoasă și flămândă se repede
la cele două nuci ce se mai agățau
de pomul vânjos mijlocit de vreme...
Mă ascund după fereastra timpului
și o pândesc-Nu vreau s-o deranjez!
Se uită la cer parcă mulțumindu-i,
apoi privește iarba de lângă tulpină.
Este încâlcită dar încă verde!
Poate îi mai trebuia un tuns, dar...
În acest tablou în care clima s-a răcit
căldura nimfei mă cuprinde în flăcări
ce nu vor să mă ardă. Nici nu mă vede...
Cred eu! Cuprinde scoarța întărită,
plină de seva stătută de atâta iod,
strivind nucile de striațiile trunchiului!
Au!
Au fost strivite în adâncul sufletului
de zâna aia a zânelor ce s-a rătăcit
în acest tablou în care clima s-a răcit,
iar eu:
Mă ascund după fereastra timpului
care ține morțiș să fie o portiță...
Emilian Oniciuc-25.10.2023
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emilian Lican
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Emilian Lican. “Într-o toamnă fecundă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-lican/poezie/14174980/intr-o-toamna-fecundaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EL(Nu) cu tare mulți ani în urmă se dăruiau de crăciun și nuci...
Spunea cineva că învelea nuci în staniol și le agăța în bradul de crăciun.
Ce să mai spun acuma... Cele două nuci încă în coajă verde sunt agățate și acum de nucul meu vânjos.
Este real și asta m-a inspirat în timp ce foșneam frunzele cautând nucile căzute precum amintirile prin rezonanța timpului...
Mulțumesc pentru lectură și comentariu!
SVbomboanele nu rezistau prea mult, le înlocuiam
eu ți-am sugerat, puteau fi trei nuci
tu lasă două dacă nucul vânjos cu atâtea a rămas
EL
ceva este, da’ nu pot să spun:)
pune și tu cele “câteva nuci” că eu, cu imaginația mea,
o să văd (dacă rămâne așa) tot bradul de crăciun
spor!