Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
poate fi colțos (dar s-a zis)
în sensul celor solicitate de Silvestru și să fie nu doar comportament, dar și dinte, cuvântul omonim este
incisiv
o duminică frumoasă, vă doresc!
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
incisivii:))
ăia sunt și răutăcioși din fire
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
în Buzău , pe vremea asta e rost de pescuit nu de scaldă!
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
dar să fie și un pic răutăcios ar trebui să fie
obraznic/ obrăznicie
Pe textul:
„Ghicitoare 559" de Miclăuș Silvestru
nu de covid
exprimarea lipsită de pudoare în vederea exprimării
unor stări, imagini, situații etc. în literatură este acceptată sau nu
este percepută ca fiind vulgară sau artistică în funcție de fiecare
personal, în acest text, observ mai degrabă un accent pe folosirea
cuvintelor pentru a stârni o stare, dar starea mie nu mi-a produs vreo
emoție, mai degrabă o ușoară repulsie
se simte un fel de scrâșnire a dinților în această exprimare
dar, cred că trebuie să îți asumi cu curaj orice compunere, tu știi cel mai bine
dacă emoția care te-a îndemnat să scrii este una veritabilă sau dacă nu
dacă la sonete sunt rigori tehnice și metaforele au o substanță expresivă mult mai
importantă, în astfel de texte libertatea de exprimare este mai largă,
mesajul, dacă este credibil, este suficient
spor!
Pe textul:
„cu sângele închegat" de Ștefan Petrea
pământul se ridică în nori de praf
nu-i așa?
cine să-i potolească?
poate
o
cafea!
Pe textul:
„Ghicitoare 558" de Miclăuș Silvestru
OVĂZ
Pe textul:
„Ghicitoare 558" de Miclăuș Silvestru
adică, SUBIECT,
dar tu mai încearcă, poate îl convingi să schimbe verdictul
nu de alta, dar poate îl găsesc eu, că mă oftic dacă îl află altul
spor!
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
“subiect”
care singur este natură moartă
pus în vorbă (în propoziție, alături de predicat) prinde viață
sensul
“E actor, el face ciorbă
Și pe masă-apoi o poartă.”
legătura cu tema, îmi scapă
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
așa să fie
să fim sănătoși, mulți ani
voi lipsi o vreme din zonă
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
și adorm visând o ciorbă ca la bunica acasă:)
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
chef
care poate fi și bucătar, dar și petrecere
Pe textul:
„Ghicitoare 557" de Miclăuș Silvestru
acolo îmi pare că versul fuge ca un cățel care vrea să-și prindă coada
partea asta îmi pare o construcție faină (nu-s eu specialist, dar în zona asta nu văd nimic dada)
“flacăra se unise cu cerul prin fum
asemenea unei umbre realitatea încetineşte lumina
umbra e doar respiraţia întunericului
de-atât amar limba ni se lipise de uşi
tot aşteptând să deschidă cineva, oricine
piepturile noastre ude de umbra secundei ce vine
întunecarea ne găsise oameni cum nu fusesem şi poate-om mai fi
minutul avea terifiantă durere de secunde
când i le scosesem din sertarele măruntaielor
atârnau ca o zbatere de apă
nici înainte, nici înapoi
plăcută muzică a umbrelor
căzândă peste noi”
în loc de întunecarea aș folosi “pâcla nopții” ar fi mai sugestivă
și nu s-ar suprapune cu termenul de mai sus din construcția
“respirația întunericului”
începutul, am zis, îmi pare amestecat, pe invers
iar strofele alea două…
personal prefer acest gen, sonetelor
spor!
Pe textul:
„momente dada doi" de Ștefan Petrea
așa ar ajunge și zborul statuie
poate revin, plec la tenis de masă
dar începutul cred că e invers
Pe textul:
„momente dada doi" de Ștefan Petrea
