Stanica Ilie Viorel

folosind o

VÂRTELNIȚĂ

chiar dacă a oferit soluția "refrene"
indirect, prin enunț, a făcut trimitere (chiar de două ori) la "bagatelă"

regula jocului asta ar trebui să fie

dacă ne-am lua după Iulia ar însemna că după răspunsul ei, dacă cineva ar fi spus că soluția este "bagatelă" acela ar fi câștigat
nu doar că n-ar fi fost corect, dar nu cred că cineva ar mai fi oferit răspunsul deoarece l-ar fi considerat deja dat

pe de altă parte, cel care a scris ghicitoarea este îndreptățit să decidă în astfel de cazuri

să mai luăm în considerare și ora la care a scris Iulia:))

așa ceva poate fi înțeles doar de cei cu o anumită vârstă

și uite așa am mai aflat un reper al vârstei:)

care pot fi foarte importante pentru cei implicați
primesc cu emoție cuvintele de apreciere și cu interes orice observație

nu pot spune că recomandarea textului prin oferirea unei steluțe nu mă bucură,
dar, după cum i-am rugat și pe ceilalți, te rog să nu mai folosești steluța pe textele mele
motivez: interacționăm atât de des încât gestul poate fi interpretat greșit

am observat cât de rezervat ești în oferirea steluțelor (chiar așa, de când ai nivelul ?), știu că
ai fost sincer oferind această stea, totuși... înțelegi tu:)
nu-i chiar o rugăminte criptată precum ghicitorile tale

mulțumesc!

saliva

să găsesc soluția

de "jingle" știam din filmul Doi bărbați și jumătate,
dar că se mai spune și bagatelă la așa ceva, habar nu aveam

văzând răspunsul, zic că e o ghicitoare bună!

felicitări și Iuliei,
s-a strecurat și-a lăsat răspunsul ca și când aflarea lui ar fi o bagatelă

Bună dimineaţa
zic fără gură
cât încă dorm în mintea mea
Bună dimineața
chiar strigată, această binețe
nu spune nimic despre mine și nu ştiu
dacă ar putea fi vreodată
egală cu noaptea ta bună de sărut,
de iubit, de sperat
Mai bine tac.
Pe buzele tale
amintirile au săpat găuri negre,
trecuturi neîntâmplate.

Creierul meu e un cimitir medieval.
Nici Dumnezeu nu mai știe cine e îngropat
sub neuronii uscați de renunțări.

Bună dimineața, zic.
Dar pentru cine o fi bună?
Sunt și eu ca oricare
un suflet rătăcit prin deșertul sensului...

viaţa mi se pare o vitrină strălucitoare
cu jucării minunate pe care,
Administratorul, hâtru, a scris:
închis pentru inventar.

într-un fel, draga mea, acum suntem chit,
ne-am spus totul, deci
putem să plecam fiecare spre propria întoarcere,
ca și cum karmele noastre
s-au logodit pe ascuns într-un alt univers.

până la urmă, ce suntem noi?
poate, stele prăbușite în sus dintr-un iad începător,
sau două nemărginiri îngropate
în raiul negăsirii.
Fugim unul pe lângă altul prin lume,
idin când în când, ne salutăm străin
ca și cum nu ne-am cunoaște,
ignorând dorul sufletelor cu aceeași viteză inițială
cu care am fost împinși spre coliziunea destinelor.
Neîntâmplarea aceasta
a noastră
eludează legea iubirii și teorema sărutului
de parcă am fi blestemați
să-l contazicem pe Einstein.

înainte să redevenim, și tu și eu,
o pitică roșie, să nu disperăm.
Chiar și în haos există o ordine, nu?
Ipană vom redeveni unul, să orbităm,
unul în jurul celuilalt
și să ne rugăm
ca paralelismul să devină tangențial
cândva, cumva...

e stativul, nu?

și caut sinonime
găsesc o posibilă soluție:

BRUION ....parcă sună și muzical... bruiaj:)))

dar poate că nu-i decât o notă/notiță/adnotare

și iată o soluție:

ADNOTAȚIE

mergem pe adnotație, ce zici?

chiar dacă nu găsesc soluția, măcar mai învăț ceva

am găsit: neumă!

la ghicitoarea asta vine George sau Ottilia cu soluția

reușită poezia
îmi plac imaginile propuse
"plouă ca dintr-un ochi de pasăre de-abia ivită din norul gândirii unui geniu
mie îmi plac toate păsările, nu cârcotesc când se creează alte specii
sub aripile ei ghicești orele de muncă ale unei primadone
și ale profesorului de canto. plouă.

cerul jumulit ca o pasăre bolnavă se întinde peste lămpile orașului"

poate că finalul l-aș vedea astfel:

"în deșert se aude despre noi câteodată
cum se sparg zarurile în lumea noastră unde
suntem artiști și ploaia ne feliază oblic sufletul"

frumos!

autentifică-te din nou
cred că la autentificare este opțiunea pentru alegerea limbii

să îți fie afișat meniul în limba română

nu îți cere decât să te autentifici
o faci cu adresa de e-mail cu care te-ai înregistrat pe agonia sau cu numele de user, silw în cazul tău
parola este aceeași

https://romana.agonia.eu

după autentificare vezi care este meniul

eu folosesc doar telefonul

am paginile de web pentru ambele versiuni

nu ai versiunea nouă a site-ului?

când îmi dă forbidenul ăla, dau back la pagină, iau comentariul cu copy
intru pe versiunea nouă și paste acolo

mereu merge

prefer versiunea veche pentru pagina de start

cu rost atâtea conjuncții
pe mine mă deranjează
îmi grăbește momentul

"și treceam împreună pe lângă un grup de adolescente
care vorbeau despre sex
dar nu știau nimic despre iubire"

probabil că mă înșel, cred că am mai întâlnit pe un text (aici, pe agonia) așa ceva
atunci, ca și acum, cred că e o supoziție dusă la rang de concluzie
poate că știau totul despre iubire,
ori doar păreau să nu știe nimic despre iubire
nu e ca și când te uiți la cineva și spui "are nasul cam mare"
cât știe un adolescent despre iubire nu stă scris pe frunte astfel încât să concluzionăm că nu știe

dar, este alegerea ta, nu aș folosi acea parte

mi-a plăcut începutul, acel contrast din care personajul o alege pe ea, cea care
"...treceai nepăsătoare
și tăiai lumea în două"

un poem care te poartă în atmosfera propusă

creatorului, dar în contrast (ca imagine)
oricum implicarea creatorului în tot acest tablou poate fi prezentată și
cum totul, cât de mare ar fi, este doar un fulg (mă repet, scuipatul acela, e bun ca idee, dar contrastează)

tu știi...

poemul meu preferat din acel concurs
zic că da, ar fi de modificat finalul
cumva, aș păstra trosnetul aripilor

spor!

visele se interpretează altfel

nici nu-i pasă c-afară-i gerul
vinul fiert este pe val
și, de nu-s împrăștiate,
dar sunt puse în pahar
zahărul și chiar piperul
nu-s sămânță de scandal

despre ce fel de păcate spui?

aici este vorba despre tărâmul acesta, un pas
ceea ce ni se întâmplă poate fi parte a veșniciei, nu veșnicia
dar au fost vremuri (frumoase vremuri) când găseam să cred că tot ceea ce trăiesc va fi veșnic
nu e așa, umbrim

mulțumesc