Albastră, uitarea…
Albastră, uitarea prin mintea-mi se joacă
Și tot ce atinge se sparge în fum,
Deși blestemata, amintiri îmi toacă,
Tot mi-aduc aminte de al tău parfum.
Roșie, iubirea
Gândurile mele s-au ascuns într-o carte…
Copil fiind, mi-am ascuns niște gânduri într-o carte,
Punându-le la presat ca pe o floare într-un ierbar.
Cu câtva timp în urmă, mi-am adus aminte că
Am chef să mănânc înghețată…
De-aseară,
Cheful mă doboară,
Mă ridic
Și iarăși o fac lată.
Am chef să mătur strada…
De mâine,
Să simt ca un câine,
Să latru
Cînd trece parada.
Am
Mă-ntreb cum ar fi oare,
Să simți ce simte pruncul,
Când raza-ntâi de soare
Străbate-i printre gene…
Trezit din somnu-i dulce
Și aruncat în viață,
Aminte abia-și aduce
De barba lui Moș
Mi-e dor să văd cum se aleargă norii,
Să simt cum stropi de ploaie-mi cad pe față,
Tânjesc să văd cum zboară-n V cocorii,
Iar gâzele la soare se răsfață.
Mi-e dor să merg desculț prin iarbă
Ești tremurul ce pielea-mi încrețește,
Sunt mângâierea ce îți dă fiori,
Sunt adiere peste câmp cu flori,
Ești un parfum ce lent mă amețește.
Ești roșul macilor crescuți din glie,
Sunt
Din sufletu-mi sălbatic se-nalță albe focuri,
Bolborosesc vulcanic străfulgerând pământuri,
Îmi întețesc iubirea cu cele patru vânturi,
Pornite ca să-nfrunte imaginare jocuri.
În fiecare zi mă plimb pe ceruri,
Trăsură albă-mi fac zburând cocorii,
Din traista mea plină cu adevăruri,
Harnic, însămânțez pe rând toți norii.
Ieri, m-am tăiat la deget cu un sunet,
Era un
Gerul desenează vitralii pe geamuri,
Năprasnicul frig suflarea îngheață,
Păsările cad moarte de pe ramuri,
Pare că-n oraș nu mai este viață.
Focurile-n vetre nu mai au putere,
Tremuri și
Când Dumnezeu,
Plictisit
Să creeze făpturi obișnuite,
Și-a aplecat capul în mâini,
Obosit,
O lacrimă a pornit
Din genele acoperite de brumă,
Din ochiul neliniștit,
Și lacrima a căzut pe o
Urechea dreaptă joacă șah cu cea stângă,
Pe tablă mai sunt doar doi ochi și un nas,
Ușor, ochiul alb va începe să plângă,
Căci singuri, pe față, pistruii-au rămas.
Obrajii se scurg ca o
Vino cu mine să-ncercăm
Să strângem mierea din iubiri!
Te-aștept, și să-ți aduci cu tine
Întregul sac cu amintiri!
Vom merge în stupina veche
De când e lumea și pământul,
Acolo s-a născut
În umbrele pădurii copite scânteiază,
Fantasme alburii de inorog,
Cai resălbăticiți mereu nechează,
Să te întorci, degeaba eu te rog.
Luceafăr trist pe boltă steluțele-și veghează,
E
