Din sufletu-mi sălbatic se-nalță albe focuri,
Bolborosesc vulcanic străfulgerând pământuri,
Îmi întețesc iubirea cu cele patru vânturi,
Pornite ca să-nfrunte imaginare jocuri.
Ești tremurul ce pielea-mi încrețește,
Sunt mângâierea ce îți dă fiori,
Sunt adiere peste câmp cu flori,
Ești un parfum ce lent mă amețește.
Ești roșul macilor crescuți din glie,
Sunt
În umbrele pădurii copite scânteiază,
Fantasme alburii de inorog,
Cai resălbăticiți mereu nechează,
Să te întorci, degeaba eu te rog.
Luceafăr trist pe boltă steluțele-și veghează,
E
Când Dumnezeu,
Plictisit
Să creeze făpturi obișnuite,
Și-a aplecat capul în mâini,
Obosit,
O lacrimă a pornit
Din genele acoperite de brumă,
Din ochiul neliniștit,
Și lacrima a căzut pe o
Am chef să mănânc înghețată…
De-aseară,
Cheful mă doboară,
Mă ridic
Și iarăși o fac lată.
Am chef să mătur strada…
De mâine,
Să simt ca un câine,
Să latru
Cînd trece parada.
Am
Gândurile mele s-au ascuns într-o carte…
Copil fiind, mi-am ascuns niște gânduri într-o carte,
Punându-le la presat ca pe o floare într-un ierbar.
Cu câtva timp în urmă, mi-am adus aminte că
Albastră, uitarea…
Albastră, uitarea prin mintea-mi se joacă
Și tot ce atinge se sparge în fum,
Deși blestemata, amintiri îmi toacă,
Tot mi-aduc aminte de al tău parfum.
Roșie, iubirea
Urechea dreaptă joacă șah cu cea stângă,
Pe tablă mai sunt doar doi ochi și un nas,
Ușor, ochiul alb va începe să plângă,
Căci singuri, pe față, pistruii-au rămas.
Obrajii se scurg ca o
Mi-e dor să văd cum se aleargă norii,
Să simt cum stropi de ploaie-mi cad pe față,
Tânjesc să văd cum zboară-n V cocorii,
Iar gâzele la soare se răsfață.
Mi-e dor să merg desculț prin iarbă
Vino cu mine să-ncercăm
Să strângem mierea din iubiri!
Te-aștept, și să-ți aduci cu tine
Întregul sac cu amintiri!
Vom merge în stupina veche
De când e lumea și pământul,
Acolo s-a născut
Mă-ntreb cum ar fi oare,
Să simți ce simte pruncul,
Când raza-ntâi de soare
Străbate-i printre gene…
Trezit din somnu-i dulce
Și aruncat în viață,
Aminte abia-și aduce
De barba lui Moș
Gerul desenează vitralii pe geamuri,
Năprasnicul frig suflarea îngheață,
Păsările cad moarte de pe ramuri,
Pare că-n oraș nu mai este viață.
Focurile-n vetre nu mai au putere,
Tremuri și
În fiecare zi mă plimb pe ceruri,
Trăsură albă-mi fac zburând cocorii,
Din traista mea plină cu adevăruri,
Harnic, însămânțez pe rând toți norii.
Ieri, m-am tăiat la deget cu un sunet,
Era un
