Poezie
Sunt beduinul veșnic
1 min lectură·
Mediu
Din sufletu-mi sălbatic se-nalță albe focuri,
Bolborosesc vulcanic străfulgerând pământuri,
Îmi întețesc iubirea cu cele patru vânturi,
Pornite ca să-nfrunte imaginare jocuri.
Zburătăcesc în noapte satanice dorințe,
Ce par lumini de stele din ochi fierbinți de îngeri,
Mi se-nfioară pielea de caldele-ți atingeri,
Iar gândul mi se-ntoarce spre nefirești credințe.
În colțuri de planete stafia nemuririi
Își conturează trupul din străluciri de aștri
Și umbra înserării din ochii tăi albaștri,
‘Și-ngemănează forma cu lacrima iubirii.
Sunt beduinul veșnic cu năzuiri celeste
Și în oglinda lumii mi se reflectă viul,
Mă-ntorn spre Dumnezeul care-și recheamă Fiul,
Iar dragostea din mine se-ntoarnă în poveste.
001.986
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stancu Ovidiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Stancu Ovidiu. “Sunt beduinul veșnic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stancu-ovidiu/poezie/230059/sunt-beduinul-vesnicComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.