Spineanu Marcela

un ultim cuvânt de uitare. pierduti dincolo de vreme, fiecare minut contează, fiecare minut în care respir și doresc, doresc cu disperare tumultul și liniștea ta nu pot să uit nimic și adun

E noaptea mea, copile! când seara s-a oprit și am văzut geamul deschis, mi-am amintit brusc că uitasem pe pervaz un licurici rebel Inchide, mamă cartea! domnișoara Anda a adormit lânga sobă și eu

Deschide usa! Oglinda sparta a imprastiat pe jos cioburi multicolore punctate cu rosu din talpa. In mii de bucati acelasi chip si lacrima autocunoasterii. Deschide usa! Inca se simte aroma de

Pe un hol lung cu pereti mov stau la coada Mai e o groaza de lume in fata mea. Doamne, cate am de facut si eu stau la rand! Trebuie sa caut gandurile de primavara Nu le-am scos de cativa ani si sunt

Ploaia se oprise si se vedea un colt de curcubeu cu mult roz. Pe leaganul din gradina, stii, acolo langa tufele de zmeura povesteam cu ursuletul meu de catifea. Imi explica cum timpul, care pentru

urmat de mii de ani in zboruri fara aripi scaldat in praf de stele albastru argintiu calatorind amarnic pe spuma de pe val uitat de atatea ganduri pierdute in tacere asteapta-ma de vrei, cand voi

In padure cu lupii. De dupa copaci le vad umbrele printre frunze albite de fulgi nefericiti. Le aud suieratul le simt pofta de sange. Arde gerul imi ingheata oasele sub valul subtire. Plang

Sunt doar o amintire a unui om trecut. Senzatia de normal, de bine a celui obisnuit a devenit pentru mine o amintire, si creste teama ca panica nu imi va trece niciodata. In fiece zi simt cum se duce

La lumina lumanarii scartie pana pe foi galbene si mii de cuvinte se arunca pe hartia veche. bate ceasornicul a mai trecut un ceas inca putin si e maine pe podeaua de lemn se plimba

Azi oamenii mi-au zambit Si mi-am amintit cat de multe dorinte mi-au fost implinite Azi nu mi-a fost frica decat un pic Azi am numarat Si n-a fost mai primavara ca-n alte zile Si nu sunt mai pustie

candva stiam sa vad simteam fiecare picatura de viata imi doream cu ardoare sa iubesc si fiecare zi mai adauga o speranta la colectia personala. ceream totdeauna zapada de ziua mea stiam sa povestesc

Ma caut In tacerea oamenilor si-n cuvintele lor Ma caut in inceputul de primavara si-n serile ploioase Ma caut Printre putinele amintiri Carora le-am permis sa stea frumos aliniate in sertare Ma

Si iata ne-ntalnim din nou Tu tot la fel Si eu schimbata Proptita-n usa de cavou De fapt, asa ca altadata. Azi te urasc Dar stiu acum Ca soarta mea e langa tine Pe-acelasi drum Acelasi

iertare, ca nu stiu sa ma rog iertare , ca mi-am rupt sufletul in fasii si le-am ascuns in diverse buzunare de teama demonilor care cresc in mine iertare prietenilor pe care as fi putut sa ii

Micutul canar inchis in colivie in fiecare zi in fiecare noapte aceleasi gratii le vede, le simte aude teama nu cunoaste alta cale intr-o zi usa ramane deschisa i se cere sa plece cu greu iese

Nu-mi place sa ma uit seara pe fereastra, imi aminteste de nopti greu trecute, de singuratate, de spaime pe care le credeam uitate.E ciudat pt.ca de fapt ma fascineaza cerul albastru inchis, si

ma uit in ochii tai strainule si caut sa-ti inteleg abisul. cateodata vad podul dintre noi din ganduri si cuvinte din taceri si petale. alteori oricat as fi de atenta nu e acolo. iti zaresc

In intuneric si frig, in fum si tipete acute ma vad tot mai mica, si-mi aud urletul de teama si neputinta in fata monstrului uman.Din ghearele violentei, din nepasare atroce se naste muta si vine

As putea sa te plang in tacere sau sa-ti urlu durerea, as putea sa-ti rad bucuriile si sa-ti dorm odihna. Te vad omule, si iti inteleg teama de viitor si graba cu care treci pe strada, te simt si ma

-si azi e la fel ca ieri, gandea un fir de iarba inainte sa-l strivesc. Morala:niciodata nu se stie Dincolo de cer umbrele ne vegheaza caderea Dincolo de noapte ororile ma pandesc pe marginea

Sunt cersetor de lumina Intind mana dar oamenii rai, imi pun in palma foc. -ma doare,strig ei rad si pleaca mai departe. Cateodata,cand flacara e mai mare nu pot sa o sting si ma arde pana

Critica ma face sa ma straduiesc sa te impresionez. Critica ma face sa ma enervez ca critici si ti se pare banal ceea ce simt. Tot ceea ce am scris a aparut dintr-o suferinta, o problema,nu stiu

Ploua peste suflete mucegaite Si lacrimile ard In urma pasilor vechi Urla teama Si adancurile cresc E intuneric in mormantul meu

A plecat O data cu vara Am stat mult sa inteleg De ce cad frunzele Am plans candva Si apoi a venit linistea Si am stiut ca va fi bine Cateodata seara teama Se strecura hidos Si-mi zbuciuma