un ultim cuvânt de uitare.
pierduti dincolo de vreme, fiecare minut contează, fiecare minut în care respir și doresc, doresc cu disperare tumultul și liniștea ta
nu pot să uit nimic și adun
E noaptea mea, copile!
când seara s-a oprit și am văzut geamul deschis, mi-am amintit brusc că uitasem pe pervaz un licurici rebel
Inchide, mamă cartea! domnișoara Anda a adormit lânga sobă
și eu
Deschide usa!
Oglinda sparta a imprastiat pe jos
cioburi multicolore
punctate cu rosu
din talpa.
In mii de bucati
acelasi chip
si lacrima autocunoasterii.
Deschide usa!
Inca se simte
aroma de
Pe un hol lung cu pereti mov stau la coada
Mai e o groaza de lume in fata mea.
Doamne, cate am de facut si eu stau la rand!
Trebuie sa caut gandurile de primavara
Nu le-am scos de cativa ani
si sunt
Ploaia se oprise si se vedea un colt de curcubeu cu mult roz. Pe leaganul din gradina, stii, acolo langa tufele de zmeura povesteam cu ursuletul meu de catifea.
Imi explica cum timpul, care pentru
urmat de mii de ani
in zboruri fara aripi
scaldat in praf de stele
albastru argintiu
calatorind amarnic
pe spuma de pe val
uitat de atatea ganduri
pierdute in tacere
asteapta-ma de vrei,
cand voi
In padure cu lupii.
De dupa copaci
le vad umbrele
printre frunze albite
de fulgi nefericiti.
Le aud suieratul
le simt pofta de sange.
Arde gerul
imi ingheata oasele
sub valul subtire.
Plang
Sunt doar o amintire a unui om trecut.
Senzatia de normal, de bine a celui obisnuit a devenit pentru mine o amintire, si creste teama ca panica nu imi va trece niciodata.
In fiece zi simt cum se duce
La lumina lumanarii
scartie pana pe foi galbene
si mii de cuvinte se arunca
pe hartia veche.
bate ceasornicul
a mai trecut un ceas
inca putin si e maine
pe podeaua de lemn
se plimba
Azi oamenii mi-au zambit
Si mi-am amintit cat de multe dorinte mi-au fost implinite
Azi nu mi-a fost frica decat un pic
Azi am numarat
Si n-a fost mai primavara ca-n alte zile
Si nu sunt mai pustie
candva stiam sa vad
simteam fiecare picatura de viata
imi doream cu ardoare sa iubesc
si fiecare zi mai adauga o speranta la colectia personala.
ceream totdeauna zapada de ziua mea
stiam sa povestesc
Ma caut
In tacerea oamenilor
si-n cuvintele lor
Ma caut in inceputul de primavara
si-n serile ploioase
Ma caut
Printre putinele amintiri
Carora le-am permis
sa stea frumos aliniate in sertare
Ma
Si iata ne-ntalnim din nou
Tu tot la fel
Si eu schimbata
Proptita-n usa de cavou
De fapt, asa ca altadata.
Azi te urasc
Dar stiu acum
Ca soarta mea e langa tine
Pe-acelasi drum
Acelasi
iertare, ca nu stiu sa ma rog
iertare , ca mi-am rupt sufletul in fasii si le-am ascuns in diverse buzunare de teama demonilor care cresc in mine
iertare prietenilor pe care as fi putut sa ii
Micutul canar
inchis in colivie
in fiecare zi
in fiecare noapte
aceleasi gratii
le vede, le simte
aude teama
nu cunoaste alta cale
intr-o zi usa ramane deschisa
i se cere sa plece
cu greu iese
Nu-mi place sa ma uit seara pe fereastra, imi aminteste de nopti greu trecute, de singuratate, de spaime pe care le credeam uitate.E ciudat pt.ca de fapt ma fascineaza cerul albastru inchis, si
ma uit in ochii tai strainule
si caut sa-ti inteleg abisul.
cateodata vad podul dintre noi
din ganduri si cuvinte
din taceri si petale.
alteori oricat as fi de atenta
nu e acolo.
iti zaresc
In intuneric si frig, in fum si tipete acute ma vad tot mai mica, si-mi aud urletul de teama si neputinta in fata monstrului uman.Din ghearele violentei, din nepasare atroce se naste muta si vine
As putea sa te plang in tacere sau sa-ti urlu durerea, as putea sa-ti rad bucuriile si sa-ti dorm odihna.
Te vad omule, si iti inteleg teama de viitor si graba cu care treci pe strada, te simt si ma
-si azi e la fel ca ieri,
gandea un fir de iarba
inainte sa-l strivesc.
Morala:niciodata nu se stie
Dincolo de cer umbrele
ne vegheaza caderea
Dincolo de noapte ororile
ma pandesc pe marginea
Sunt cersetor de lumina
Intind mana
dar oamenii rai,
imi pun in palma foc.
-ma doare,strig
ei rad si pleaca mai departe.
Cateodata,cand flacara e mai mare
nu pot sa o sting
si ma arde pana
Critica ma face sa ma straduiesc sa te impresionez.
Critica ma face sa ma enervez ca critici si ti se pare banal ceea ce simt.
Tot ceea ce am scris a aparut dintr-o suferinta, o problema,nu stiu
A plecat
O data cu vara
Am stat mult sa inteleg
De ce cad frunzele
Am plans candva
Si apoi a venit linistea
Si am stiut ca va fi bine
Cateodata seara teama
Se strecura hidos
Si-mi zbuciuma