Pt.prietenul necunoscut

Critica ma face sa ma straduiesc sa te impresionez.

Critica ma face sa ma enervez ca critici si ti se pare banal ceea ce simt.

Tot ceea ce am scris a aparut dintr-o suferinta, o problema,nu stiu daca sunt doua poezii cu rima pt. ca n-am rabdare sa o caut si foarte rar ea vine e la sine(lipsa de talent,asa-i?)

Intr-o vreme imi era frica sa merg la cimitir,asa s-a nascut poezia crez.Stii tu ce va fi dupa moarte?Eu simt ca durere si intuneric, dar vreau un inger atunci langa mine,asa cum il simt uneori acum.

Vrei sa-ti povestesc despre lumea reala? Despre frigul nebunului din azil,caruia asistentele ii fura hainele groase dar el continua sa zambeasca(nu e fictiune,crede-ma)?Despre prieteni care sufera si nu ai cum sa le intelegi durerea interioara?Despre parintii de langa care trebuie sa pleci,te gandesti ca o data vei simti si tu suferinta lor?

Si fericirea...Poti sa ma certi prietene,sa-mi comentezi cuvintele si ne-harul,dar nu spune ca sufletul meu e banal.

Anxietate,Dorinta,Putere,Manie,Iubire,Necunoscut?.Azi,acum ,sus,foc,rosu,dincolo,rece,senin,liniste,amurg,din nou.

Inchide ochii si vezi: e roua pe iarba verde, au inflorit copacii si te gadila soarele pe nas.