A plecat si ultimul tramvai
Aproape gol
Stau totusi in statie
Nu stiu daca statia asta o caut
Tramvaiele mi s-au parut cunoscute
Dar nu m-am urcat
E intuneric
Dar nu mi-e frica
Doamne, maine
In biserica pustie
Au ramas doar sufletele din icoane
Si-un vag miros de tamaie
Plutind in jurul bancilor de lemn
Deasupra podelei ce tine
Urmele genunchilor celor
Ce inca cauta.
Peretii
in morminte aliniate
zac tacute impachetate
trupuri triste,abandonate
incatusati in lemn pe veci
se descompun silentiosi
mortii proaspeti,mortii reci
ploua peste cimitir
si-apa ce din
Stii tu cum e sa pleci
si nimeni sa nu observe?
sa urli
si nimeni sa nu auda?
am fugit ca o tampita
pe un drum care n-are capat
acuma m-am oprit
dar n-am chef sa ma intorc.
Stii tu ca ma
nu ma mai doare nimic.
nici ploaia rece
nici caldura arzatoare
ori indiferenta oamenilor,
dezamagirile zilnice
foamea, esecul
rautatea unora
nimic.
in cel mai bun caz simt
o furie,cateva
trebuie sa incep cumva.Ideea e ca nu am poeziile la mine si nu le stiu pe de rost,cu atat mai mult nu e momentul potrivit pt.una noua, dar simt ca trebuie sa incep.
A fost o vreme cand scriam,cand
