Pe vremuri, cu o pană
Ce-avea albă culoare,
Scriam, sorbind din cană,
Despre iubiri stelare.
Apoi, penița fină,
La toc, fixată bine,
Scria despre lumină
Și nopțile
Ape, crengi, șuvoaie, frunze,
Toate-ncap în șanțul care
Străjuiește cu mirare
Curbele de drum, confuze.
Firicele unduite
De un vânt înțepător,
Aiurit, înșelător,
De
Vălul nopții se lăsa peste stâncile năpădite de iarbă,
Valul marii domoli pietrele si plaja de dogoarea soarelui.
Spumatecul întuneric alerga pe întinsul lichid.
Umbre prelungi clătinau cerul,
Amețitor e gândul când nu-ți poți opri iubirea,
amețitoare pare, respirația simțită ieri,
amețitoare, cu fiori cumplit de calzi,
când vântul suflă rece, cuibărindu-mi
Pune o sită pe ochii deschiși
lasă luna să se transforme
în stele
căzând ne vor spăla păcatele.
Nu toți vom iubi
chiar noi suntem aceia
drumul este deschis
când
De-adorm, cu mine însămi mă-ntâlnesc,
În lumi atât de vechi, atât de neștiute,
Păduri de cedru doar din lacrimi cresc
Și-mi par aievea, atât de cunoscute.
Mesajele din vis, încet
Așa cum stau în prag, zâmbind,
Mi-aduc aminte de cuvinte
Și de nebunu-n mers rostind
O conjugare; luați aminte:
Pe drumu-ncețoșat mergeam,
Îmi număram în palmă linii
Şi pomul dinspre nord
Nu mai sunt ploi, doar nori împovăraţi,
nici vâslele nu au cărările pe valuri,
când cerul seamănă cu piatra de pe maluri,
copacii par frumoşii de floare
Toate sunt la locul lor
În dimineața asta am așteptat lumina.
Deschid ferestre,desfac încuietori, cu privirea întorc cerul spre mine şi din nou, caut soarele. Ştiam că răsare dinspre casa
E seară
Mă uit în dreapta.
O pasăre neagră,
cu coada întreagă,
pe sârma de rufe
priveşte spre tufe.
E seară.
Nu zboară.
Mă uit şi spre stânga.
Mai viu decât cerul
sub scoc, e
Noaptea trecută am visat
un pian la care tot eu cântam
iar clapele scoteau unele sunete
care mă făceau să râd
și râdeam, râdeam,
până când degetele
au început
să
SH