Sorina Hăloiu

Ispitiți fiind de toamna din ramuri - castane la copt.

Focul din mine Aprinde speranța - Norocoasa.

Noi flori de leandru - otrava și parfumul într-un singur loc.

În întuneric turma de oi și câinii - ciobanul mânând.

Inc-odat-am ridicat Chipul palid catre luna. Prea tarziu. Nu te-am strigat, Ca s-auzi, ce-avea sa spuna.

Picuri căzând - mugurii narciselor de un verde crud.

Iarbă uscată - Până la prima ploaie Doar praf și fluturi.

La primul tunet, mi-a tresărit mirarea - se-anunță ploaie.

În vasul de porțelan am flori colorate frumos mirositoare dar te întreb ce culori îți plac? Nu le observi ești trist, absent, îți plac, cred, culorile reci nu

Incercare de rime. Poezie scurta - iata Haiku.

peștele e prins - cu gheare, încrețituri de apă crestând.

Nori negrii pe cer, în est. În vest, lumină- plouă cu soare.

Toporul spărgând butucul din lem de fag - stiva e mare.

Laleaua neagră - lumina descoperă primăvara iar.

In casa sufletului meu, Să...fac curat, mi-e greu. Nu-i ca în casa ta, Când dai cu mătura. E-așa de bine, când, Rămân frânturi de

Căldură-n casă - cu fum ce iese pe horn încet spre iarnă.

Râu învolburat - lângă țeava de apă vacile păscând.

Din tunel ieșind - sus, în fața ferestrei un nor alb pe cer.

A trecut trenul - în urma lui, pe șină, cuiul turtit.

Ascultată am fost din prea multă dragoste de om și-acum spun ”Tatăl nostru...” încerc să-I mulțumesc somnul cuprinde versurile ”Pâinea noastră cea de toate zilele”

Aerul serii, cu iz de primăvară- iarba e verde.

Stejarii bătrâni din pădurea Dumbrava - și ghinda cade.

Pe cer, destinul - cititorul în stele visează și el.

Spartul nucilor - butuci prefăcuți în jar și flăcări jucând.