Sorina Hăloiu

În coș pisicii pe lemnul ușii duble și gheruțele.

La casa din deal Vecinii în concediu - Ochi triști după gard.

Întrebări mai vechi amintirii. Nostalgic trecutul doarme.

Înăuntru, gol cuibul de rândunele - tristețe în glas.

Vântul puternic - buburuza întoarsă, pe puncte nisip.

E primăvară ? - tunete și fulgere peste noi gonind.

Născută în noapte, am deschis ochii să văd lumina crescută în șoapte, am auzit pentru prima oară cum se cântă. În întunericul nostru am găsit o poveste, în care

Cerul a luat foc, lumina se răsfrânge - apus de soare.

Noapte cu îngheț - salcia plângătoare înțepenită.

O durere în partea stângă toarce, face pui. Mâna cuprinde, inima se-ncruntă; nici șoaptele nu-mi vin darămite rostirile cuvintelor. Se depun acolo

Era pe vremea când copii fiind, Ne trebuia orice vedeam la alții. Ne strecuram lângă uluci, tânjind, La nuci, cireși, ca să-mpărțim ca frații. Nu vrei să știi cât

Vântul prin frunze - unduiri repetate și foșnet ușor.

Crengile trosnind - prin livezi, activități, unelte-n lucru.

Naiade cu flori - o pată de cerneală pe coala albă.

În câmpul verde, ghemotoc pe movilă - mâță la vânat.

Priviri hoinărind Pădurea-ntr-o mirare - Sprânceană-n curbă.

Și mă scapă de somn doar un ochi închizând, Parfumându-mi grădina și chiar toamna din gând, Dă contur la apus unui cer dintr-o zi Dă culoare în frunze unei toamne târzii, O plutire de simți și un

Sârme în balans - vrabia acrobatul dimineților.

Crizanteme stau încă muguri nedeschiși - albine în zbor.

E primăvară. Bătrân, dar totuși tânăr - pomul alb de flori.

Gura și ochii - tablouri agățate cu susul în jos.

Șoapte fior cald la atingerea urechii * Mângâiere senzație ce mă topește de-atâta blândețe * Clipă ai vrea să prinzi eternitatea * Zâmbet frumusețea din