Sorin Voinescu

Dragul meu,
este in general acceptat faptul ca primele poeme si cantece au fost dedicate divinitatii. Prima data am gasit referiri la natura religioasa acestui tip de poem intr-un almanah literar din 1985, daca nu ma insel. Nu cred ca este dificil sa gasiti pe internet referiri clare la aceste origini. La adresele http://www.lsi.usp.br/usp/rod/poet/haiku.html sau http://www.ahapoetry.com/haidefjr.htm am gasit asa ceva dar cred ca pot fi gasite si alte site-uri poate mult mai interesante.
Rolul artei este de a aduce receptorul intr-o stare placuta divinitatii. Sunt convins ca orice persoana cu o inteligenta medie si hotarata poate scrie un text cu aceleasi caracteristici literare cu predica de pe munte. Predica de pe munte nu ne-a fost spusa ca sa generam un nou gen literar ci pentru evolutia noastra.
Nu oricine care scrie haiku va reusi sa aduca cititorul in starea in care acesta sa isi fie suficient sie insusi. Am certitudinea ca haiku sau o alta forma artistica este o metoda eficienta a maestrilor spirituali pentru a ajuta la evolutia spirituala a celor din jur. Este motivul pentru care toate formele de arta, in toate religiile, au fost folosite pentru potentarea mesajului religios. Din pacate semnificatia multor practici religioase s-a pierdut.
Desigur ca un haiku al unui maestru poate fi citit ca orice alt text. De altfel si cersetorul lui Mark Twain a folosit eficient sigiliu regal pentru a sparge nuci. Este, pastrand proportiile, cam acelasi lucru.

Am avut bucuria sa citesc acum vreo cinci ani doua lucrari ale lui Richard Bach, una dintre ele fiind Pescarusul Jonathan Livingstone. Sunt ferm convins ca este o carte minunata. Apreciez atat dorinta dumneavoastra de a traduce aceasta carte cat si capacitatea demonstrata de a duce la bun sfarsit aceasta intreprindere. Este impresionant.
In privinta atitudini editurii Humanitas, cred ca dincolo de motivele pe care le-au avut, este dreptul lor de a-si alege colaboratorii sau de a-si schimba politicile. Este imbucurator ca aceasta editura a tiparit aceasta carte. In aceasta privinta am constatat un lucru. Evenimentele au cursul lor si este inutil a le forta. Ciresii ne dau fructele lor in Mai sau in Iunie oricat de mult am aprecia ciresele in Martie. Oamenii se schimba. Este foarte bine ca acum doamna Parvulescu apreciaza Pescarusul Jonathan Livingstone. De ce nu a facut-o mai devreme? Este in afara puterii noastre de a determina aceste lucruri, dar este posibil ca traducerea dumneavoastra sa fi jucat un rol semnificativ in aceasta privinta. Ati facut ce depindea de dumneavoastra. Este suficient. Mai departe a fost hotararea unor alte persoane autorizate sa ia astfel de decizii.
O ultima precizare. Am constatat din experienta ca un mesaj transmis indirect are sanse sa fie deformat, chiar daca nimeni nu are aceasta intentie.

Este excelenta ideia de a scrie despre haiku. Informatiile prezentate sunt foarte interesante. Totusi observ ca este prezentat doar partial. Este descrisa doar partea care tine de literatura, se vede ca este prezentarea unui poet. Haiku este ceva mult mai important. Este o tehnica de a armoniza omul cu divinitatea. Acest lucru se incearca a se face conform metodei Zen budhiste. Scopul practici Zen budhiste este de a se atinge Satori. Maestrul cu calitati artistice foloseste acest procedeu pentru a-l aduce pe practicant intr-o stare speciala, care sa-i permita acestuia sa obtina a doua nastere numita de budhisti Satori. In toate marile religii au fost si mai sunt folosite mijloace artistice pentru se atinge scopurile religioase. Psalmii la crestini, bhajanurile si dansurile la hindusi, qawali la musulmani au fost elemente artistice care nu doar au potentat mesajul religios, dar care au si dezvoltat la randul lor alte forme artistice ce in timp au fost preluate in practici laice. Cu haiku se produce acelasi lucru. Calitatile sale artistice au permis ca aceasta metoda sa fie transformata si intr-un gen literar atat de bine descris mai sus. Din pacate de cele mai multe ori aceste procese sunt insotite de pierderea semnificatiei originale si care dau sens metodei.
In ceremonia religioasa a nuntilor crestine la un moment dat preotul ii conduce pe miri si pe nasi in cerc dupa ce spune cuvintele \'Isaia dantuieste\'. Desigur ca Isaia a avut un motiv foarte clar de a dansa intr-un anume fel, dar din pacate nu mai stim exact care este semnificatia dansului sau. A utiliza sub diferite forme metode religioase poate fi un lucru util, a cunoaste si respecta semnificatia acestor metode este esential.

Copacul vietii este intalnit in crestinism, hinduism, budism si nu numai. Pentru a ma referi doar la lirica romana, intr-un album al formatiei Pasarea Colibri exista un cantec numit Pelicanul in care in strofele finale, acest copac este sugerat mai pe gustul meu. Citez din memorie doar ultima strofa:
\'Dar iata ceru-i despicat,
Trag vantu-n piept cu tot nesatiu,
Copac de flacari s-a-naltat,
A mele-s lumile si spatiu.\'
In consecinta, chiar daca am alte preferinte estetice, trebuie sa recunosc ca versul incriminat de Editor este justificat conform marilor traditii spirituale. Nu este corect sa-l banuim pe domnul Onofrei de inovatii care nu ii apartin.

In publicatia Observatorul (http://www.geocities.com/observatorul/istoria_noastra.html) am gasit un reportaj privind biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Acolo am gasit urmatoarea afirmatie care poate fi utila in aprecierea juridica a situatiei domnului Erceanu:
Este semnificativ faptul ca fondatorul a lasat instructiuni de folosire a bibliotecii care si astazi sunt norme în vigoare privind obligatiile beneficiarilor - cititori si administrarea bibliotecilor publice:
\" .Biblioteca sa fie deschisa orisicui în ceasurile stabilite, dar nimeni sa nu fie admis acolo cu mantaua pe el, nici sa rasfoiasca vreo carte luata de la locul ei, daca nu i se va arata de catre custodele bibliotecii, ci fiecare sa rasfoiasca acea carte adusa de custode în camera destinata pentru lectura, sa-si faca extrase, sa copieze unele parti, cum va voi.\"

O problema bine definita poate fi rezolvata corect. Acuzatia oficiala, conform presei, suna asa: multiplicarea ilegala a manuscrisului de patrimoniu \"Codex Aureus\". Din informatiile disponibile reiese ca nu domnul Erceanu a multiplicat acest manuscris. Dansul poate fi cel mult complice la fapta pentru care a fost acuzat. Din cate stiu eu, si este posibil sa ma insel, din punct de vedere juridic daca se comite o infractiune si cel responsabil este acuzat pentru o alta fapta, respectiva persoana este nevinovata in raport cu acuzatia adusa si poate eventual scapa de urmarirea penala. Desi nu sunt specialist in domeniu juridic consider ca domnul Erceanu nu se face vinovat de fapta pentru care a fost acuzat. Se poate examina doar cazul in care dansul a contribuit cumva la incalcarea legii. Cum nu cunosc reglementarile legale in acest domeniu si nici nu dispun de toate informatiile importante pentru acest caz, nu ma pot pronunta.
Daca din punct de vedere legal nu pot pronunta, exista si o alta judecata, morala, care consider ca este importanta.
Codex Aureus este un document care, conform denumirii, ar trebui sa contina Evanghelia, in principiu cuvintele lui Dumnezeu. Evanghelia a fost daruita omenirii pentru a fi cunoscuta. Biblia nu este prea folositoare daca zace necitita pe un raft, chiar daca acest raft este protejat impotriva reproducerilor ilegale. Un efort de raspandire a lucrarilor utile trebuie sprijinit. Este actiunea editurii elvetiene un astfel de efort? Tirajul (333 exemplare) si pretul (28000 Euro, initial 33000) spun clar ca nu. Limba in care este scris, din cate imi seama latina, este inaccesibila cetateanului obisnuit. Ca atare recenta editia elvetiana nu este destinata publicului larg. Prin urmare statul roman, o organizatie laica, nu are de ce sa sprijine o astfel de actiune. Este vorba de o activitate economica care are ca obiect comercializarea reproducerilor unui obiect care ii apartinane. Dar acest obiect este unul religios.
Din punctul meu de vedere religia si profitul material sunt incompatibile. Inteleg ca artistii care creaza anumite obiecte trebuie sa traiasca, ca pentru a copia anumite lucrari sunt necesare cheltuieli care trebuie recuperate, dar nu si goana dupa castig. Statul roman nu ar trebui sa incerce sa obtina beneficii materiale de pe urma unor astfel de obiecte. Faptul ca acest document este in Romania are un scop, dar sigur nu acela ca sa se obtina bani de pe urma lui. Nu exista nici o justificare morala pentru a opri difuzarea unui text sfant, daca aceasta actiune este una nonprofit si facuta cu buna credinta. Nu exista nici o justificare morala pentru difuzarea textelor sfinte in scopuri mercantile. In acest ultim caz, nu ar trebui intreprins nici un efort pentru a obtine o parte din profit. Daca legea a fost incalcata este normal ca cei vinovati sa fie trasi la raspundere, dar nu in scopul obtinerii unor venituri.
Consider ca operatia de reproducere si comercializare a manuscrisului Codex Aureus de catre editura elvetiana este una pur comerciala si nu prezinta interes pentru acest site.

Acum vre-o 20 de ani o tanara a depus o cerere sa emigreze in Vest. In cerere solicita sa ii fie predata si lucrarea de diploma. Cei de la Securitate au verificat la Facultate daca respectiva lucrare era valoroasa. Raspunsul profesorului a fost:
Lasati-o sa plece, astfel cu adevarat vom da o lovitura capitalismului!
De atunci lucrurile s-au schimbat, acum americanii sunt aliatii nostri. Ar trebui preveniti.

Redescoperire

Eu iti spun simplu si direct,
Ce am citit intr-un prospect
Care-nsoteste orice om:
Ca poti sa fi autonom.

Si iti mai spun, ca unui frate,
Ce zise mai demult Socrate:
Ca daca te cunosti pe tine,
Poti face orice lucru bine.

Dac-ai plecat in cautare
Ca sa dezlegi orice-ntrebare,
Eu o sa-ti spun foarte precis:
Pe tine tu te cauti, Anaiss!

Dragi mei,
Sunt in nedorita situatie de a fi intr-o comisie ce analizeaza un accident de munca. Nu sunt jurist si in consecinta trebuie sa umblu cu legea in mana, sa verific depozitii, si sa analizez in conformitate cu regulamentele in vigoare ce masuri trebuie luate. Poate ca nu este aceasta cea mai buna abordare, dar trebuie sa va spun ca o analiza stricta conform cu regulile publice ale site-ului, a diferendului intre RaduLucian si echipa Costel - Degeaba, aduce elemente care au fost ignorate.

1.Singurele reguli publice ale acestui site sunt cuprinse in Ghidul Vizitatorului Nou Venit pe www.poezie.ro. Acest ghid nu cuprinde nici o regula care sa fie invocata de RaduLucian pentru a justifica decizia domniei sale de reducere a nivelului de acces unui membru. Ghidul contine anumite criterii pentru atribuirea anumitor nivele de acces membrilor site-ului dar nu contine nici o procedura de retragere a acestor nivele de acces. In consecinta indiferent de fapta comisa, conform ghidului, nu se poate scadea nivelul de acces. Nivelul de acces 100 necesita pentru acordare respectarea politicii site-ului. Din nefericire nu am reusit sa gasesc formulata pe undeva aceasta politica.
2.Anuntul lui Costel de a-si retrage textele este legal. Este dreptul sau. Putem regreta aceasta decizie dar nu putem fi revoltati sau sa il invinuim de santaj. O afirmatie de genul \"Imi voi promova interesele uzand de toate mijloacele legale\" nu are nimic revoltator si nu se constituie in santaj. Este o afirmatie care in anumite circumstante este dura si poate fi considerata neprietenoasa, dar este civilizata. Regulile trebuiesc respectate chiar si atunci cand ele contravin intereselor proprii.
3.Este dreptul lui RaduLucian sa intervina atunci cand considera ca imaginea site-ului www.poezie.ro, proprietatea sa, este atacata. Nu este necesar sa-si justifice actiunile prin reguli nepublicate. Este autorizat sa actioneze pe proprietatea sa conform propriilor consideratii. Drepturi depline inseamna inclusiv dreptul de a modifica regulile. Este insa necesar ca actiunile sale sa aiba o baza morala. Atacul la persoana este o eroare. Subrezeste fundamentul argumentatiei si ofera posibilitatea unei riposte. Calitatea unui raspuns nu consta in rapiditatea acestuia, ci in masura in care acesta reuseste sa transmita un mesaj corect si coerent. In Invataturile lui Neagoe... se spune ca un conducator sa nu ia decizii in orice conditii.
4.O disputa publica intre proprietar si unii din colaboratorii sai nu este productiva. Acesti colaboratori nu au fost teleportati de pe o nava klingoniana in echipa editorului incapabil sa se opuna invaziei extraterestre. Ei au ajuns in aceasta pozitie datorita unor decizii a respectivului editor (direct sau nu). Ei il reprezinta. Daca acestia au facut erori si acestea pot fi corectate, acest lucru se poate face si discret. Daca se ajunge la incompatibilitati atunci continuarea colaborarii este o pierdere de timp. Acest lucru se poate stabili cel mai bine prin contacte directe si nu intr-un mediu public.Daca se doreste publicitate, o decizie luata poate fi prezentata alaturi de o expunere de motive.

Recomand instituirea unor principii care odata incalcate sa conduca la actiuni care sa previna repetarea faptelor.

Iti multumesc pentru raspuns. Privind in urma am sentimentul ca mesajul anterior a fost cam sec, nu s-a dorit o critica ci o sarja amicala. M-am legat si eu de lucru la care ma pricep mai bine, restul fiind dincolo de ceea ce pot eu critica. Cu sensul de \'de o profunzime greu de inteles\' ar putea ramane si abstracta.

Protestez energic impotriva utilizari expresiei chimie abstracta, mai ales alaturat fizicii mistice. Natura profesiei m-a facut sa cunosc istoria chimiei. Termenul chimie provine din cuvantul arab alchimie, este daca vrei latura materiala a acesteia. Chimia este singura stiinta aplicata care are o astfel de descendenta spirituala. Cu tot respectul pentru fizica si autor, solicit un alt adjectiv pentru chimie.

Este adevarat, ar fi trebuit sa spun de la inceput ca este o pilda. Credeam ca nu voi mai face greseala de a considera ca toti stiu ce mie mi se pare evident.
Nici o idee din pilda nu-mi apartine. Nu am incercat sa o modific, cred ca este superba. Repet, eu doar am versificat-o.
Nu cunosc poemul norvegian, as fi fericit daca mi l-ai trimite.

Pilda nu-mi apartine. Doar am versificat-o si am incercat sa nu o lungesc inutil.
Am preferat varianta pilda crestina datorita unui articol al lui Toparceanu care a analizat un pic situatiile in care se foloseste forma crestin, roman, dunarean si de ce se foloseste crestinesc, romanesc, etc. Nu a fost un efort, in 20 minute a fost gata prima varianta, si azi dimineata am mai facut cateva modificari minore. Brancusi spunea ca lucrurile nu sunt greu de facut, greu e sa fim in starea in care sa le facem.

Dar si tu poti determina creerea prin rostire. Trebuie doar sa fi foarte atenta. Daca tot ce spui sau gandesti merita sa se implineasca, cu siguranta se va implini. Nu este vanitate ci o realitate. Nu spun ca este usor ci doar ca este posibil.

Relatia cu Dumnezeu este un lucru personal. Nu incerc sa-ti schimb parerea. Eu sunt o persoana logica si observ anumite inconsistente. Tu te adresezi parintelui divin. Un parinte perfect si Atotputernic. Eu stiu ca El te poate proteja in orice imprejurare. Tu poti sa-i ceri orice, dar El iti va da doar ce este bun pentru tine. Este inutil cand te adresezi Celui ce stie tot sa-ti justifici demersul. Versurile care exprima esenta poeziei se refera la partea muritoare din tine, Isus le-a folosit in alt context si cu alta semnificatie. Iar Fiul este una cu Tatal.
Nu-ti face probleme in privinta greselilor tale trecute, tot ce trebuie sa faci este sa nu le repeti. Si nu uita, asa cum tu ierti celor ce au gresit fata de tine, tot asa ti se va ierta si tie. Fiul a aratat pe cruce cat de mare este puterea de a ierta. Sper ca urmatoarele poezii ale tale vor fi mai vesele. Cu un asa Parinte tristetea nu-si are locul.

Sunt o persoana simpla si logica. Voi defini binele ca tot ce ne aproprie de Dumnezeu, iar raul tot ce ne indeparteaza de El. Dumnezeu este bun dar este si drept. El ne-a dat libertatea de a alege. Fiecare din noi poate alege sa se apropie de divin sau nu. Au existat si mai exista inca persoane care dupa ce au mers pe drumul catre Rai, din diverse motive, au parasit acest drum. Pentru faptele lor bune facute in trecut au primit o serie de binecuvantari, de puteri. Faptele bune sunt rasplatite la fel, indiferent de scopul in care sunt facute. Asa cum adevarul continut este cel care da forta unei minciuni, tot asa faptele bune facute anterior sunt cele care dau forta demonilor. Dumnezeu este singura sursa de putere. In aceasta privinta legenda hindusa despre Shri Kartikeia este elocventa. Dupa ce armata demonilor a fost invinsa, fiica regelui asurasilor a promis ca va face in asa fel incat armata divina sa fie infranta. Ea a luat forma unei tinere frumoase si s-a prezentat unui intelept. Acesta a acceptat sa se casatoreasca cu ea. In urma casatoriei au rezultat trei copii. Dupa ce acestia au crescut inteleptul a considerat ca a venit vremea sa devina sihastru. Le-a spus copiilor sa-si asculte mama si a plecat. Demonita a cerut copiilor sa faca asceze astfel incat sa fie pe placul lui Shiva. Acestia au primit puterea de a nu putea fi invinsi decat de Shiva. Cu aceste puteri ei au pornit razboi si au invins armata divina. A urmat o perioada de dominatie a demonilor care a luat sfarsit cu creerea lui Shri Kartikeia, fiul lui Shiva, care i-a invins. Pe drumul catre Dumnezeu sunt unii care dupa ce au capatat, corect, un anumit statut, observa cum sunt depasiti de altii care dupa opinia lor nu merita acest lucru si incearca sa-i impiedice, asa apare raul. In ceea ce priveste adaugarea a noi si noi concepte, matematicianul german Godel a demonstrat ca orice sistem corect si suficient de bogat este incomplet. Asta inseamna ca in orice sistem logic nu putem demonstra totul cu un numar fixat de ipoteze. Intotdeauna va apare un adevar care pentru a fi demonstrat va fi nevoie de inca o ipoteza.
Nu este nevoie sa cunosti nici o alta lume pentru a fi sigur ca suntem in cea mai buna dintre lumile posibile. Cu totii am facut in liceu grafice si am calculat extremele functiilor. Procedura era sa gasim aceste extreme prin metode matematice, acestea aveau anumite proprietati. Odata stabilit ca un punct indeplinea caracteristicile cerute era clar ca era un maxim (respectiv minim). O lume dominata de Dumnezeu este evident ca este cea mai buna. Eu unul nu am nevoie de nimic mai mult. Maximul unei functii poate fi o valoare negativa, aceasta depinde de functia respectiva. Daca vrem o lume mai buna sa facem in asa fel incat sa meritam mai mult. Dumnezeu nu este un tiran. Chiar daca stie ca o anumita persoana va folosi puterile obtinute in scopuri rele, el i le va acorda. Pe de o parte pentru ca este drept si pe de alta parte pentru ca este atotputernic si mai devreme sau mai tarziu vointa Sa se va impune. Toate religiile vorbesc despre revenirea Mantuitorului pe pamant, perioada care va coincide cu distrugerea fortelor demonice.
Nu sunt de acord ca un artist este slab. Oricine face lucrarea lui Dumnezeu este sub protectie divina. Eu am acasa un set de scule. Daca aceste scule sunt suficient
de bune ca sa imi fac treaba, le ingrijesc
cat pot de bine, daca nu caut altele. Faptul ca am folosit o scula, pe care ulterior am inlocuit-o, nu ii asigara respectivei scule un loc privilegiat. Pentru a o pastra ea trebuie sa fie intr-un fel utila. Eu consider ca toti artisti sunt persoane puternice. Este posibil ca acest lucru sa fie corect o perioada limitata de timp, atata timp cat respectivul artist este o unealta buna in mainile divine. Oamenii lui Dumnezeu nu sunt asa pentru ca sunt perfecti ci pentru ca se perfectioneaza continuu. Pentru a primi binecuvantarile divine trebuie sa le meritam. Pentru acest lucru trebuie sa trecem peste niste incercari. Nu trebuie sa privim vitregiile vietii ca pe niste incercari de distrugere a noastra ci ca pe un prilej de evolutie. Obstacolele ne sunt puse in viata nu pentru a ne rani sau a ne opri ci pentru a le depasi. Momentele dificile depasite sunt fundamentul realizarilor viitoare. Daca Dumnezeu ne uita, atunci nu ne mai incearca de loc, si nu mai putem sa ne inaltam. Probabil de aici a venit mitul suferintei artistilor.