Frică
Retrăiam, cu fiecare nerv,
povestea soldatului logodit cu frica,
rătăcind într-un coșmar nesfârșit,
unde sunete stranii
îți vestesc clipa
când durerea va lovi
Atelier agonia
Hei voi!
Am priceput mai mult decât am vrut
Aici, pe domeniul agonia
Fete finuțe și băieți frumoși
mi-ați spus „ești fain, marfă,
realy cool, ești chiar ciumeg”
acolo unde
De trei zile vă citesc în agonie.ro
De trei zile vă citesc
și... pulsul mi s-a nărăvit,
galopează și se cabrează
și se dă împușcat c-ar fi șchiop,
dar eu îl gonesc după înțelesuri
(ah! Am
Zadar
O mie de copii ai fricii,
cu ochi ca ai tăi,
au primit cerul cu o privire,
a speranței mereu.
Au căutat steaua lor împreună,
fiecare pe-a sa,
s-au ascuns în umbră,
precum
Mare bal
Exil, o voluptate pentru cei aleși,
pentru poeți damnați,
proscriși, împinși pe stâncile durerii.
Știu, lira e duhul unui singur ideal,
simțirile-mi sunt pradă
Demon
Prime imagini ale deșteptării mele
au fost crengile, iarba…
Apoi, peste secvențe
cu chipuri omenești,
apărut-au nisipul și marea.
Până să-nțeleg umbrele, a mai durat,
cam
Ursită
Am privit muntele în adânc, în înalt,
mi-am lipit fața de chipul lui aspru,
de pământ, de verde, de os,
după drum lung și după salt.
L-am privit mistic,
Epica
Șuvițe din pleată de greucean
mi se mai zbat pe umeri,
mai rar cu fiecare an,
pe tâmplele asprite.
Eu nu am fost copil
precum cei cu ochi inocenți,
ascunși în frunze de tei
SV