sorin voinea

Îți mulțumesc Walkiria, dar m-am hotărât să mă opresc aici.
E ridicol să insist acolo unde cei care impun norme s-au descalificat. Nu pot să-mi văd poeziile la gunoi din pricina unor orgolii mărunte. Mai sunt războinici de asistat, iar unul dintre ei, chiar foarte supărat. Mai vorbim.

Suntem în epoca lui \"ceașcă fără cană\". Vă mulțumesc pentru experiment. V-aștept cu ceva poezii când o fi vremea. Acum e perioada \"bermudelor\", adica atunci când ne-mbrăcăm cum vor bișnițarii.

Livia, sper că ai zâmbit la parodia mea. În poezia asta a ta ai creat imagini punând preț pe un liant subtil, semantic, unul care adună imaginile într-un tablou unitar. Asta, știi și tu, e un lucru rar pe saitu asta. Jivinele sunt reprezentări potrivite pentru impulsurile noastre, adesea cenzurate, și pentru dorințe nemărturisite sau nemărturisibile, pentru care nu avem grai. După mine, poezia ta începe de la strofa a patra, de la pseudoalitarția aia cu nod. Înlănțuirea jivinelor îmi amintește de desenul acela de Nichita, știi tu, o amintire dragă. Doar caloriferul mai țipă un pic în poezie. Afară de asta e o încântare și e rară pe aici. Pe curând.
sorin

domnule doctor, te salut.
să fiu critic? obiectiv? Hai că e amuzant, nu?
Mie îmi place această chirurgie plastică și, să-i spunem semantica, pe care matale o intreprinzi cu bietele cuvinte.
Ele nu capătă sensuri mai nuanțate în sine, ci participa la un fel de colaj insolit de forme, de substanțe, care ție iți reușește foarte bine. Ai reușit un tablou figurativ suprarealist in buna ta tradiție. Imi amintește de maestrul Bompa, cand isi lucreaza pânzele în convulsii. Si poezia ta e una convulsivă, cu hazard din belșug, dar cu o temă foarte clara: timpul. Motivele știute se regăsesc și aici, insă altele inedite, recunosc, mă pun în dificultate. Cum ar fi: miile de inele, mănușa cu semne, degetul din mijloc ș.a. Ridic și eu ultimul dintre motivele enumerate și te salut cu respect, ca pe un vechi prieten.