Frică
Frică Retrăiam, cu fiecare nerv, povestea soldatului logodit cu frica, rătăcind într-un coșmar nesfârșit, unde sunete stranii îți vestesc clipa când durerea va lovi
Azil
Azil În puține cuvinte am vrut a-i convinge, vorbind de păcate, de locurile sfinte, despre suflet și minte, cine fuge, cine
Atelier Agonia
Atelier agonia Hei voi! Am priceput mai mult decât am vrut Aici, pe domeniul agonia Fete finuțe și băieți frumoși mi-ați spus „ești fain, marfă, realy cool, ești chiar ciumeg” acolo unde
Morphe
Morphe Nimic nu va mai fi la fel… Oamenii pleacă, dispar, mai mulți cu fiecare an, se smulg memoriei și fug. Spune-mi acum, unde
De trei zile vă citesc în agonie.ro
De trei zile vă citesc în agonie.ro De trei zile vă citesc și... pulsul mi s-a nărăvit, galopează și se cabrează și se dă împușcat c-ar fi șchiop, dar eu îl gonesc după înțelesuri (ah! Am
Zadar
Zadar O mie de copii ai fricii, cu ochi ca ai tăi, au primit cerul cu o privire, a speranței mereu. Au căutat steaua lor împreună, fiecare pe-a sa, s-au ascuns în umbră, precum
Mare bal
Mare bal Exil, o voluptate pentru cei aleși, pentru poeți damnați, proscriși, împinși pe stâncile durerii. Știu, lira e duhul unui singur ideal, simțirile-mi sunt pradă
Demon
Demon Prime imagini ale deșteptării mele au fost crengile, iarba… Apoi, peste secvențe cu chipuri omenești, apărut-au nisipul și marea. Până să-nțeleg umbrele, a mai durat, cam
Ursită
Ursită Am privit muntele în adânc, în înalt, mi-am lipit fața de chipul lui aspru, de pământ, de verde, de os, după drum lung și după salt. L-am privit mistic,
Epica
Epica Șuvițe din pleată de greucean mi se mai zbat pe umeri, mai rar cu fiecare an, pe tâmplele asprite. Eu nu am fost copil precum cei cu ochi inocenți, ascunși în frunze de tei
