Poezie

Azil

ăsta o fi cuibul de cuci?

1 min lectură·27 martie 2006

Mediu

Azil

În puține cuvinte

am vrut a-i convinge,

vorbind de păcate,

de locurile sfinte,

despre suflet și minte,

cine fuge, cine înfrânge,

de lumină în noapte,

despre glasuri din sânge.

M-au întrebat cine sunt,

cum mă cheamă –

le-am răspuns cum pot fi.

Dacă-mi aduc aminte

de mai demult

decât pot povesti

în puține cuvinte.

”O, dar păstrez tot:

cele ce-au fost făptuite

în amintiri netrăite,

toate câte s-au petrecut

așa de curând,

atât de demult

și cele cândva rătăcite,

azi încă neregăsite.

În marmură se-adună

ce nu am rostit

și-am simțit împreună,

departe de întuneric.

Acolo iubirea nu-i vis,

cuvântul e sferic.”

Așa am vorbit,

sincer, abrupt.

Am fost ascultat.

”Vreau o cauză, să mă lupt!

Dar de ce sunt închis?

De ce sunt legat?”

003.163

sorin voinea. “Azil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-voinea/poezie/173633/azil

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.