Sorin Teodoriu

Ioana Matei, domnu\' Misu e barbat si nu accepta nemiscarea - el este profesionist, chiar daca prima ora de Spinning Ionut s-a incheiat cum s-a incheiat.

Multumesc de vizita, Ioana :)

E..., Marie. O purta scrierea asta marca Sache, dar stii? Stii tu cat e de reala povestea cu Spinningul? Ca daca te uiti pe internet la Spinning o sa vezi ca e vorba doar de biciclete medicinale pe muzica buna. Dar n-o sa vezi nicaieri ca trebuie sa stai in picioare si sa pedalezi pana iti ies ochii, sa dai din maini, din cap, din poponet mai ales. Detaliile astea nu le gasesti nicaieri. Si apoi, cum s-ar simti un barbat in mijlocul divelor care n-au nicio problema in a chinui bicicletele doar ... 60 de minute! Iti spun eu ca ar da si el, barbatul, din picioare, maini, poponet (este incredibil acest cuvant atunci cand nu e folosit la copii)... Mda. Noi sa fim sanatosi, ca Misu are saracul o febra musculara... de profesionist!

Ma bucur de vizita voastra si de comentarii. Bodoganel, eu nu prea vazusem umor aici si eram ingrijorat. Am gasit sarcasm si ironie. Commul tau m-a linistit.

Silvana, eu modific, nu e greu. Legat de forma asta cu nevesti-mii / neveste-mei - am cautat prin DEX-ul electronic si era prezentata forma a doua barbatu-meu, neveste-mei si, cu toate ca nu-mi suna nici mie bine, am scris asa. Ma bucura atentionarea ta, voi modifica acum.

Va multumesc pentru vizita.

- Vecina! Vecina, fereste-te de ameteli in preajma mea!
- Da de ce?
- Vecina! Eu atata iti spun, sa te feresti! Cine stie cum cazi si iar nimeresti pe mine, draga...

Multam Marie. Ai vazut ce simplu e sa te joci cu dialogurile? Sa auzim de bine!

Silvia, Maria nu stiu daca aceste cuvinte, folosite de altfel in atatea ocazii, dar asezate astazi de mine in acest fel, asadar nu stiu daca ele sunt sau nu sunt o terapie, in schimb vorbele voastre sunt cu adevarat valoroase pentru mine. Va multumesc.

Pentru Maria Gold:

Draga Ileana,

Am vazut eu la televizorul vecinilor, ca sunt doi mondeni care se tot casatoresc si tot divorteaza. Intr-una din pauze, pe cand erau divortati, el a declarat public urmatoarele: \'aceste doua ceasuri de aur le-am cumparat baietilor mei din economiile pe care le-am facut pe durata divortului.\' Asa ca, draga Ileana, eu vreau sa-mi iau bicicleta, deci voi face economie si pana la concurenta sumei ma voi innoi. Asa sa stii! Cat despre idila ta cu avocatul..., sa-ti fie de ghine! Stiu eu bine cat de zgarciti sunt avocatii, asa ca... Asa ca o sa plangi dupa mine, femeie!

Mirica

Pentru Decembrie

Mi-e dor di tine, Marie! Sa mai vii prin capitala, auzi tu?

Ma bucur ca ti-a placut si ma bucur la randul meu ca am putut bate iar campii cu un text scurt. De spus? De spus mai am eu multe de spus... Sa vedem despre ce voi scrie... Poate despre...? Sau poate despre...? Sau...

Multam frumos tuturor.
st

Draga varule Costin

Imi place pentru ca esti econom si nu obisnuiesti copii cu 10 lei dintr-o data. E mai bine vreme de 10 zile cate 1 leu, ajungi la aceeasi suma si apoi daca el, copilul este la fel de econom o data si o data tot ajunge el la suma de 10 lei. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Draga Ileana

Cu aceasta ocazie, cu acest plic de unica intrebuintare, cu acest timbru postal de aceeasi unica intrebuintare si coala A4 care se mai poate folosi pe partea cealalta ca si ciorna, iti trimit prezenta citatie de divort. E mai ieftin asa, tu!

Cu drag,
Unchiul Mirica

Draga Bogdanel

O felicitare uneori este mai buna decat un televizor. Nici nu strica vederea, te face fericit pe o durata scurta si apoi nu consuma curent. In ceea ce priveste pisica de pe felicitare, afla ca este motanul Danutei care este foarte destept, stie sa toarca si sa miorlaie. Bomboane nu-ti trimit, dar la anul, de ziua ta o sa-ti aduc o banana. Este hranitoare si contine lecitina care te face sa gandesti mai mult si sa nu te mai lauzi aiurea.

Cu drag,
unchiul Mirica

Poemul pentru sine este intotdeauna scris maine, el se formeaza singur in fiecare din noi, in interiorul nostru si maine apare pe hartie, intotdeauna maine. Nu acum, nu aici, nu azi si nici ieri. Privesti peste azi, peste zilele ce au fost, peste tot ce-i trecut si poate prezent - aici cred ca nu-i bine - trebuie trait prezentul, uitat trecutul, vazut viitorul.

Un text criptat si totusi optimist, un optimism inconjurat de norii unei zile de joi in care scrii viitorul.

Imi place.

Despre muzica Mariei stiti aproape cu totii, poate nici nu mai era nevoie de un astfel de articol-schita. Oricum, ma bucur ca ai citit asa cum trebuia, ca ai inteles corect proza mea. Pentru ca ea nu este un personal ci inventii impletite in asa fel, plus fotografiile, incat sa incurc definitiv cititorul :)

Multumesc pentru evidentiere, stiu ca asta inseamna chiar ca ti-a placut povestea si asta inseamna mult pentru mine.

Florian, stiam ca o cunosti pe Maria, ca ai invitat-o la Cenaclul Agoniei si banuiam o reactie in legatura cu sora ta. Ma bucur ca ti-a placut.

Ramona, cand esti plictisita tu vrei stilul trist al Cameliei? Hm! Sincer prefer stilul vesel si un pic zbanghiu. E la moda si apoi de ce poezia trebuie sa fie neaparat trista? Dar, fiecare e liber sa aibe preferintele lui, asa-i?

Apropo de text: uite, pana acum nu stiam cum arata un Jurnal de duminica prezentat in cadrul poeziei. Am aflat.

Si totusi nimeni nu a prins pe nimeni cu pantalonii in vine, hm! Poezii astia viseaza prea mult si prea alambicat. Sa luam un prozator de exemplu: inventeaza povesti, da unele detalii care nu au existat niciodata dar care te incurca, te face sa crezi povestea, sa o ingurgitezi. Si niciodata nu lasa puncte de suspensie, nu te lasa in ceata asa cum face poezie. Asa e?

Apoi autoarea n-a fost parasita duminica (aici sunt de acord cu ea: nimeni nu paraseste pe nimeni duminca dimineata!), nu a ramas singura - a ramas cu muza, n-a ramas singura - a ramas cu muzica din casti, cu Stela, tramvaiele, troleibuzele, cu spitale, serviciul de duminica, cu softurile ce nu ajung la numitor comun nici moarte, cu mall-ul si mai ales cu fetele din mall. O duminica plina, s-ar putea spune!

Insa, pentru ca este o poezie ce marcheaza drumul meu nadusit in Piatra Craiului, o voi felicita pe Cami, o sa-mi amintesc mereu calatoria prea alba, prea prabusita in zapezi adanci, prea grea pentru cineva care n-a efectuat un traseu montan de asta-vara.

Spor si inspiratie!

In cateva cuvinte ai reusit sa prinzi esenta vietii atat de scurta si relativa. Diferenta dintre viata unui om si a unui fluture este legata doar de nivelul constiintei plus cele cateva batai in plus ale inimii, nu? Esential este sa realizezi importanta clipei, sa o traiesti din plin, sa intelegi ca necajurile vin si pleaca, problemaeste sa intelegi si sa accepti aceasta minune: viata.

Mi-a placut.

Jocuri de cuvinte, ruperi de ritm prin acest muzical chirpy chirpy și cheep cheep, visare si bucurie in versurile tale, nedisimulare, un fel de astazi e vineri si vreau sa cant! si uite, chiar cant! Intercalare de randuri care invoca neplacerea trezirii din fiecare dimineata, a rutinei dinaintea urcarii in masina de zbor, de extragere din vis si iarasi refrenul cel vesel pentru ca vezi, astazi e vineri si trebuie sa cantam!

Placut!

Nu-i urma de speranta, in schimb sunt multe stari emotionale, simti durerea in orice cuvant, o stare trecatoare probabil, copacul uscat poate in orice primavara sa aibe noi lastari verzi, puternici si atunci alt copac ia locul celui care a fost, din care apar noi sperante, poate din cele pe care nu le-ai vazut asta-toamna din pricina toamnei. Poezia nu e moarta, dimpotriva, e puternica, iar versurile sunt verzi daca stii sa iei frumosul cuvintelor.

Orice interventie de-a ta pe text, Stejan, reprezinta pentru mine o onoare. Inca nu pot modifica tot ce ai spus aici, e prea crud textul acum, doar acea greseala de typo.

Cu deosebit respect,
sorin

Andrei, insasi intamplarea e simpla. Depinde de noi daca o descriem ca atare ori o complicam in cuvinte si fraze deosebite si inutile in acelasi timp.

Multumesc de vizita si comm.

Dana, ma lauzi prea mult si s-ar putea sa mi-o iau in cap, cine stie ce mai iese... Multumesc pentru evidentiere.

Da, nici eu nu stiu ce se intampla de am schimbat macazul... Iti multumesc pentru perseverenta urmaririi textelor mele.

Cu respect,

Maria Gold, Elena Marcu, Adina Ungur, Florin, Elia, Corneliu, Corneliu, Corneliu (de trei ori :)

Iertati-ma pentru intarzierea raspunsului. Ma bucur ca ati lasat un semn, asta inseamna ca mai mult sau mai putin, textul a insemnat ceva pentru voi si asta-i important pentru mine. Stiu ca textul este inca nefinisat, mai tarziu voi reveni pe el. Stiu Florine ca are cam mult sirop, dar ce sa-i faci frate! Uneori asa iese, totul e sa nu se zahariseasca de tot textul.

Va multumesc tuturor.

Ma bucur ca eseul a rezonat cu sufletul tau. Iti multumesc pentru cuvinte si atentie.