Sorin Teodoriu

Multumesc, Catalina. Am rectificat.
st

Poezia ta o inteleg acum altfel. Cat de importanta este o intalnirea fizica, face-to-face.

Citind, iti regasesc stilul si parca te aud recitand. Ai scris frumos, o poezie cu idei si mesaje din punctul meu de vedere.

Si ce mi-a placut mult, draga imparate: mereu tu în gând, ca o perpetuă lecție despre iubire, unde rolul principal îl deține, vreme de-o clipă, spovedaniile pleoapelor tale, învățate cu lacrimi virtuale de subliminale fericiri

Maestre, frumos text ai aci, dar tot la cel de duminica ma gandesc, la lumina daruita...

Esti bun, imparate!
st

Atropa sa stii ca mi-ai dat o idee. Aia cu stalpii. Pai am mai vazut eu pe firele dintre stalpi vrabiute, randunele, chiar si turturele. Ei, ce zice imaginatia ta? Parca ne si vedem leganandu-ne si gangurind versuri.

Liviu, imi pare sincer rau pentru tine ca n-ai gustat horinca lui Linea. Era din aceea pe care o simti inca zece minute dupa ce-o inghiti.

Maria, asta era raspunsul pe care-l doream la cronica. Iar daca de microfon chiar n-am avut nevoie, de toaleta am avut. Si eu, cum sunt distrat, am inceput s-o caut pe scari. Am vrut sa intru si pe prima usa alba si pe-a doua. Apoi, am urcat iar scarile (de aceea le-am si numarat) si am gasit-o, culmea! chiar langa sala.

Mariuta, promit ca pana la cenaclul viitor sa zvarl vreo cinci - sase Kg si atunci sa vezi ce rezistenta am la caldura. Sau poate sa dau o tura prin Bagdad... Ma mai gandesc.

Cu drag,
st

Licurici ai dreptate! Maine, voi incerca impreuna cu Amelii sa povestim cum a fost, cu detaliile necesare. Iar eu promit sa fiu mai serios.
st

Alma, mie chiar mi-a placut cenaclul. Ai uitat cum bat campii prin textele mele? Vorbesc in dodii... Acum multi ani si eu organizam spectacole, uneori cantam. Stiu ce inseamna asta, cat de greu este, iar voua v-a iesit perfect.

Lasand orice dubiu la o parte, iti repet ca m-am simtit minunat si, chiar daca nu am recitat (nu am recitat in viata mea), vreau sa te rog sa ma inviti cu orice ocazie in Iasi. Sunteti extraordinari.

Cu drag,
sorin teodoriu

si acu\', ajuns profesor,
de la mine sa-nvatati
soata hoata, dar cuminte,
prin omizi voi n-o s-aflati!

Atropa, eu is eunuc?
Cand am scuturat un nuc
multe soate mi-au cazut
si pe toate le-am avut

J King si Miruna. Ideea voastra este extraordinara: veniti si cu alte proverbe si zicatori la subsolul Dictionarului, eventual spuneti-va parerea despre ele si vom vedea ce-o sa iasa.

Va multumesc pentru vizita si contributii.

La recitire,
st

Dragos si Alin, va multumesc pentru vizita si apreciere. Chiar daca o sa ma repet, va spun ca orice zambet cucerit reprezinta pentru mine o victorie uriasa.
La recitire,
st

Multumesc Sandra. Nici n-ai idee cum vine comentariul tau referitor la Dodu. El m-a facut cu ou si cu otet din cauza acestui text-experiment.

Nu a iesit cum doream si imi cer scuze agonistilor pentru esec.

La recitire,
st

Frumoasa scriitura, se unduie la ferestre uitate deschise peste noapte, peste iarna, peste ani... Tristete si melancolie, cantec si vers, viata.

Dorinta si speranta nu moare niciodata, chiar de se-ascunde discreta sub lespezi mari si grele. El nascoceste povesti, chiar daca usile, ferestrele, chepengurile sunt sau par atat de inchise.

născocesc povești la uși și ferestre bătute în cuie struna inimii învârte pământul durerea uitării arde dinspre iernile fără soț

Sus fruntea, Maria, ca piatra infloreste sigur, si El totusi exista.

st

Bursucel in ziua in care m-ai instelat ai parcurs doar texte cu animalute. Si magarusi si gaini... Nu-i rau sa scriem de prietenii necuvantatori. Observ insa ca de gastele de la Costesti nu ti-a placut. Multumesc de vizita si de steluta.
Miruna, tu zici, dar ce-as mai sta eu la Vama - toata vara. Sunt acolo multe, multe povesti ce se doresc scrise. Mai merg eu la mare sa aduc perle noi.
Ina, hraneste-o pe Argentina, ca patesti ca mine. Si niciodata sa nu rupi o polita, nici macar expirata. Mai bine maculatura decat asa paguba.
Maria, multumesc pentru calificativul de tanar prozator. Ma bucur ca ti-am transmis prin intermediul site-ului o portie de ras. Apropo, de la ras nu ajungi niciodata in spital. Iti multumesc pentru steluta.
Cezar ma bucur nespus ca ai poposit pe pagina mea. Dialogul marca Sache e doar o remarca, incerc sa creez texte care nu necesita \'umplutura\'. Respectiv sa se inteleaga despre ce e vorba, unde si cand se petrece, cine sunt personajele, care sunt caracteristicile lor, etc doar din dialog.
Imparate Bodoganel, ma bucura reintalnirea cu tine. Da, o intamplare plina de invataminte: cum sa rupa Sache bunatate de polita castigatoare. Apropo, domnule moderator, te astept, asa sa stii.
Cristina, eu nu vreau sa-mi inchipui cum ar reactiona vecinii mei la vocalizele magarului. Nu..., chiar nu vreau. Daca ti-as insira cum sunt vecinii mei..., as mai face o schita, nuvela, roman.
Lory, numele de Argentina are o chichita, dar pe cuvant ca nu pot sa ti-o zic. Ma bucura vizita ta.
Viorel te astept oricand la d-ra Argentina. Si chiar daca e multa fabulatie aici, magarul e real si e fotografiat sambata, la Vama Veche.
Dragos, o mare onoare ca ma citesti si comentezi. Avem stiluri diferite. Stii, si eu sunt gelos pe creatiile tale.
De Alma am exagerat in legatura cu \'nevasta-mea\'. Totusi, voi fetele, trebuie sa va ingrijiti de manichiura indiferente la nastrusniciile noastre... Multumesc de vizita.
Eleonora, domnul Enache era in curte. Doar ca nu-i agent ASIT, ci mare sef mare. Bine ai revenit.
Lizush ma bucur ca textul meu a sosit la tanc. Orice zambet e pretios, iti multumesc.

La recitire,
st

Ti-am citit cu placere textele, ideile ies ca iepurii din joben si nu intelegi de prima oara la ce se refera. Cursiv, foarte cursiv stilul tau. In general imi plac satirele si comicul situatiilor cotidiene, iar fraza ta Cum sunt înclinat să cunosc dramele oamenilor pentru a înțelege cauzele, eventual să și le ofer un sfat dacă sunt în stare ... mi-a atras atentia. Si eu urmaresc acelasi lucru.

Felicitari pentru proza ta scurta si iti urez succes in volumul de proza scurta pe care o sa-l editezi.
st

Domnisoara Loricica,

Comentariu meu va fi astazi sub forma de adresa oficiala si asta pentru ca nici antinevralgicul, nici algocalminul n-au putut opri durerea de cap nascuta prematur, dimineata. Primavara a venit galopand dispre Timisoara, si s-a impiedicat de livada lui Complimescu de la Snagov. Lui i s-a atras ai alta data atentia ca are corcodusii prea inalti, dar a ignorat mereu mesajele politiei rutiere. Asadar, impreuna cu vantul de primavara au venit si douazeci de hormoni imbracati in rosu-albastru, care vorbesc fluent chirilic. Din poezia dvs. inteleg ca ei au mancat alune si sughit: zzduf!, zduf! Au ciorapi si jambiere albastre ca si tigaia de teflon (apropo, stii sa faci omleta cu cartofi la tigaie? Si daca da, cu ce mesteci: cu forfecuta sau cu lingura de lemn?) Si pentru ca hormonii acestia rosu-albastri sunt timizi, au nevoie de un imbold, imbold capatat cu varf si indesat de la poezia matale. Parca ii vad stand spasiti in fata ta, suspinand indragostiti, balbaindu-se si balanganindu-se in fata si in spate.

Curaj, baieti, acum ori niciodata!

Sa-ti mai spun ca mi-a placut poezia ta? Ei bine, mi-a placut!
st

Cand dragostea moare pe plaja se face un rug mare, din lemne uscate, stropite abundent cu benzina. Se pun acolo scrisori, fotografii si ilustrate, atentii si nimicuri, inscriptii, se pun si sentimente. Noaptea se scapara chibritul..., iar dimineata soarele rasare din nou, stralucitor din mare. O alta zi. O alta viata.
Felicitari, mi-a placut.
st

Un text care s-a temut de critici. Si mai ales, de categorisirea de uschit... Nu ca n-ar fi complet neadevarat. Dar am si o scuza: am fost racit. Nichita, vizita pe care mi-ai facut-o m-a onorat. Lucia, tu stii ca foarte curand vor incepe sa lumineze licuricii? Priveste noaptea prin parcuri, in tufisurile dese. Cand eram copil, la Govora, prindeam licurici in cutii de chibrituri si dimineata le dadeam drumul. Elena, jur pe rosu ca nu mai sunt contagios. Gata, mi-a trecut raceala. Si inca ceva: pe cuvant ca nu-i bine sa scrii cand esti bolnav. Liviu, multumesc pentru steluta. Imi pare bine ca ti-au placut aventurile mele de Paste. Iar legat de chestia cu magarul... Eu bat uneori campii, saracii de ei. Si cat se vaita si cat ma parasc ca nu le dau pace. Oricum, noi sa fim sanatosi si sa ciocnim un zaibar! Alin, tu stii ca vorbele tale m-au pus pe ganduri? Adica e mai bine sa povestesc la persoana a-I-a..., sau stilul..., sau... Sa vorbim intr-o zi, Aline. Miruna, am scos afara nu numai nasul ci si pe subsemnatul in persoana. L-am scos si l-am plimbat prin parc, l-am dus chiar si la serviciu. La noi regula e clara: daca esti bolnav te tratezi numai in birou! Livia, multumesc de vizita. Chiar, ce-o mai face varu-meu, Salvador Dali? Nu l-am vazut de asta-vara, cand am facut pe jumatate un fagure intreg si mai vroiam. De atunci n-a mai purtat mustata - i-a papat-o albinutele. Lizush, nici n-ai idee cat ma bucur cand aduc zambete pe portativul cotidian. Andrei, de multisor nu ne-am intalnit noi. Dar, ca tot vine caldura, poate ne-om intalni pe plaja, weekendul viitor. Ce zici, dai un semn sa te pot cauta? Uite, facem un targ: eu voi scrie un text la 40 de grade si tu o sa vii sambata viitoare la Vama Veche. OK? Ina V, ma bucur ca umorul meu contagios te-a molipsit. Sper ca doar umorul, nu si raceala.
Va multumesc tuturor si la recitire!
st

Pentru ca am fost primul comentator al poeziei de mai sus, mi-am permis sa mai intru odata aici sa vad si alte pareri. Si pentru ca am vazut ce am vazut, m-am gandit sa mai comentez si a doua oara. Cineva mi-a sugerat sa incerc un eseu despre ceea ce se scrie in subsolul poeziilor, dar Radu a punctat inaintea mea cu off topic-ul, asa ca…

Cel mai mult imi plac comentariile care nu zic nimic. Scuzabil cand sunt scrise de membrii noi - la ei e de la sine inteles: nu se pricep la sfaturi. Dar ce facem cu ceilalti? Adica cei care stiu sa dea sfaturi dar nu stiu sa comenteze. Sau sa argumenteze. Sau pur si simplu nu suporta concurenta. Am citit undeva ca intr-o societate piramidala nu trebuie sa existe concurenta decat la nivelele subterane. Primul din piramida e regele si el nu trebuie contrazis de nimeni, urmatorii doi sunt adjunctii, ei nu pot fi contrazisi decat de rege. Si asa mai departe.

Sa privim comentariul unui vechi membru al agoniei, al Sirenei, cea de foarte curand consacrata:

1. Sirena observa in tot textul doar o idee foarte foarte foarte degradata, tocita, epuizata care a fascinat pe un oarecare atunci cand a aparut in gura unei personalitati de pe mapamond – scuzati exprimarea, nu-mi apartine.
2. Tot in acceptiunea ei unele cuvinte, odata folosite de personalitati sau nepersonalitati, nu trebuie sa mai fie rostite, scrise sau utilizate de nimeni altcineva. Inventatori din toate tarile, uniti-va (scuze si cuvintele astea au mai fost utilizate) si produceti noi cuvinte romanesti!
3. Exemplul adus de Sirena in sprijinul afirmatiei sale este, precum valuta forte, precum un EURO in democratia americana: Ei se vor opri pentru o clipa din munca lor. Din nefericire exemplul ales este pus intre paranteze mici, care anuleaza alte paranteze mici din formula si anume pe cele de la poeti - n.n., ceea ce inseamna ca exemplu este o biata para si aia chioara, nicidecum un EURO.
4. Am uitat sa subliniez ca ideile foarte foarte foarte invechite se regasesc in poezia \'Aura de poet\' intr-o forma puerila. Daca sunt si vechi si puerile, domnisoara Camelia Petre lasati-va de scris!
5. Titlul comentariului face toti banii platiti la firmele de cablu sau la Romtelecom: Fara suparare! Oare ce-o fi vrut sa transmita Sirena prin acest titlu? Mitica, frizerul din Pantelimon, zicea asa musteriilor pe care-i tundea cand era baut: \'Nu te supara, neicusorule, dar ti-am facut doua scarite pe ceafa. Dar nici o grija, in doua saptamani creste.\'

Sirena, parerea mea este clara: cand faci o afirmatie, fie de lauda - fie de dojana, ea trebuie argumentata temeinic. In plus, daca sunt greseli in text sau exprimari mai putin inspirate, si doresti sa dai sfaturi, atunci da sfaturi caci ele nu supara pe nimeni. Altfel, afirmatiile tale nu valoreaza deloc.
Fara suparare!
st

Poezia imi pare esenta pura, fara amanunte suparatoare, fara cuvinte inutile, doar ideea ce mangaie privirea si gandurile si sufletul. Mi-a atras atentia simplitatea in care a fost prezentata \'aura poetului\'. Si simtirile lui, influenta lui asupra celorlalti. Este o destainuire, o confesiune.

Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși de pleoapa tremurândă a celor care îi citesc

Poeții nu ar trebui să fie vreodată auziți

Uneori se mai întâmplă să treacă un poet pe lângă noi
Știm asta după schimbările care au loc în atmosferă

Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume ei au chipurile acoperite de frunze, de flori, de nămeți pentru a nu putea fi vreodată atinși ascultați întrebați

Am dat cateva exemple de randuri care mi-au placut mai mult si aproape am scris poezia din nou.

Da, textul tau merita evidentiat, iar prima stea argintie ti-o daruiesc eu, din tot sufletul.
st

Buna ziua, Pavele.

Observ cu mare placere aparitia de prozatori noi, cu texte care contin tente ironice, satirice, subliniind trasatura mai veche a romanilor (haz de necaz) si o trasatura mai noua (prostia). Din pacate.

Ai cladit un text din dialogori, o proza frumoasa si actuala, dusa un pic spre extrem. Mi-ar fi placut daca nu introduceai nici o alta umplutura. Adica totul numai din dialoguri. Incearca si asa. Ai potential mare si duci cititorul ba in sus, ba in jos.

Apropo, cu Bursucelul casei ce-ai avut?

Felicitari.
st

E dimineata. Soarele si primavara rad la ferestre, adie parfum de meri infloriti, albinele-s la lucru, bondarii-s somnorosi si maraie alene. In mana, o glastra vesel colorata, cu galben, albastru, verde si putin de rosu. Tu vezi joben, dar nu-i. Tu casti, eu nu. Iar umbrele de pe trotuare ba se lungesc - ba se scurteaza la semnul norilor ce-ascund din cand in cand astrul de foc. Visezi. Ti-e somnul plin de flori, asa cum stai, intinsa in iarba poenitei de sus, mai sus de Caraiman. E cald aici, pitita intre brazi. Ti-s ochii inchinati narciselor de alb ce-n dimineata de Florii s-au transformat intr-o regina a noptii, parfumul cald de la hotar. Somnul s-a dus! Si in privirea ta itita de sub cearsaf se sterg pe rand, vis dupa vis, dispar si urecheatii si jobenul si umbra si penumbra si soarele si norii... Si tot ce-a fost doar vis a fost. Caci realitatea nu exista. Doar glastra vesela in care-ti zambesc cincizeci de narcise albe. Doar ele-s certitudine.

Iarta-ma daca am divagat pe tema poeziei tale. Vroiam sa-ti spun ca-mi place si-ti amintesc ca tocmai au fost Floriile.
st