Testare psihologică

- Bună ziua, domnișoară. Vă mutați la noi, în bloc? - Da, domnule. Voi locui împreună cu mama. - Spuneți-mi Gândac. Așadar doamna aceea micuță și simpatică este mama dumneavoastră, care va să zică… Și eu stau la etajul trei. Vă asigur că ați făcut o alegere bună: aici sunt apartamente mari, frumoase care țin la cutremur! - Știu. De aceea o să-mi deschid și-un cabinet la parter. Sunt medic generalist, domnule Gândac. - Prietenii îmi spun Vasile. Îmi pare nespus de bine. - Că sunt medic? - Că sunteți drăguță. - Mulțumesc, domnule Vasile. - Gândac. - Poftim? - Așa mă cheamă: Gândac. - Bucuroasă de cunoștință, Ileana Mustață. - Chiar sunteți medic? - Vă îndoiți? - Păi, sunteți atât de tânără… și de frumoasă. - Mă faceți să roșesc, domnule Gândac. La revedere. * * * - Bună ziua, domnișoară. - Servus, domnule Gândac. - Spuneți-mi Vasile. Cum vă simțiți aici, în bloc? - Foarte bine, mulțumesc. Și cabinetul merge perfect, plin întotdeauna. Ãsta-i avantajul unui cartier de pensionari… - Aș vrea să vă întreb dacă… - Da? - Numai dacă nu vă deranjez. Eu nu vă știu programul, asta e! Mi-ați putea aranja … - Doriți programare? - Dacă așa i se spune, da. Aș dori să mă programați să penetrez anturajul dumneavoastră cu succes. Adică în forță! Aveți o mamă extraordinară și aș… - Marți la ora optsprezece e bine? - Ce directă sunteți… Aoleo! Marți, treisprezece? - Sunteți superstițios? - A, mnu! E bine marți. Unde? - La cabinet, normal! - Normal… Și eu tot la cabinet mă gândeam. - Păi, ca să fim singuri…, să nu ne deranjaze nimeni. - Doar noi doi sau vine și mama…? Să știți, sunt foarte emotiv și imediat mă cuprind crampele… - Nu vă faceți griji. Onorariul este de cincisute de mii. - Ce onorariu? - Atât costă ședința. Vi se pare mult? - Mnu! Cincisute ori doi e gata milionul, nu? Că mama dumneavoastră… - A, nu! Vă rezolv din prima, sunt profesionistă. - Aș! N-aș fi zis... Arătați ca o liceană. - Mă faceți să roșesc... O zi bună, domnule Vasile. * * * - A! Ați și venit? Îmi plac bărbații punctuali… Poftiți, luați loc, domnule Gândac, povestiți-mi unde vă doare. - Unde mă doare? Să știți că am emoții uriașe! De când v-ați mutat aici cu mama dumneavoastră, nu mai am liniște - mă doare peste tot. Zău așa. - Cam prea general. Puteți fi mai exact? Să luam durerile pe rând. - Păi, simt un gol mare ce pleacă din piept, coboară după aceea în burtă și se duce direct în picioare, până jos, la tălpi. Mama dumneavoastră n-a… - Dezbrăcați-vă! - Eu? - Păi, cine? - Așa, dintr-odată? Am adus o sticlă de pepsi și niște fistic în coajă. - Ce să facem cu ele? - Să le servim așa, înainte… - Domnule Vasile, avem la dispoziție doar cincisprezece minute. La și un sfert vine domnul Militaru. - Ãla de la doi? Pensionarul? - Am clienți de toate vârstele. Și apoi, domnul Militaru e un tip de gașcă. - De gașcă? Militaru? Dacă vreți să știți are placă dentară și sforăie… Toată noaptea sforăie, domnișoară! Din hol se aude… Și apoi, n-are el cincisute de mii pentru ședintă! - La oamenii în vârstă fac reducere. - Ei, aș! - Dezbrăcați-vă. - Ați făcut obsesie cu chestia asta! Ce obiceiuri… Domnișoară Mustață, totuși ce înseamnă că primiți clienți de toate vârstele? Adică și copii? - Da, și copii. Dar la sugari nu mă bag... Ce faceți?? - Îmi scot pantalonii, ce să fac?! - Cămașa e suficient, să văd inima. - Ce să mai vedeți din ea, domnișoară! Că-i făcută praf de-atâtea emoții. - Asta voi constata eu. - În cinsprezece minute… - În zece, atât au mai rămas. Așadar, tensiunea și pulsul se încadrează în limitele normale. Plămânii… Respirați adânc, tușiți, oftați! Dar sunteți sănătos tun, domnule! - Păi, ce credeați?! Au! Ce faceți domnișoară? Am indispensabili… Mă dezbrac singur, ce Dumnezeu! - Nu-i nevoie, doar vă pipăi puțin burtica. Când ați făcut operația de apendicită? - Când eram mic și sigur n-au rămas sechele. Parcă m-ați angaja la poliție, așa mă studiați. Eu doream doar… - Cam bănuiesc eu ce doreați dumneavoastră, vecine. Dar nu merge așa, fără analize. Vă recomand vitamina C și supradin efervescent, o tabletă pe zi. Trebuie să vă întremați puțin înainte să mergem mai departe, nu? Reveniți peste o săptămână. Apropo, ați fost căsătorit? - Nu, n-am fost căsătorit niciodată, dar ați spus… Ce, deja s-a terminat ședința? - Bine-nțeles! Nu v-am spus că sunt profesionistă. Uitați aici chitanța: cincisute de mii. * * * - Am revenit, domnișoară. A trecut săptamâna. - Ați luat vitaminele? - Am luat. Acum corespund? - Să vedem. Vă mai supără ceva? - Păi cum să nu mă supere, domnișoară?! De ieri a început să mă jeneze aici, în dreapta... O fi de la pastile… V-am și visat, știați? Aveați o seringă mare… - Sunteți atât de haios! Ridicați puțin cămașa să vă mai consult o dată. Nu, nu aveți nimic! - Ba am eu ceva, că mă doare! - Ba nu! - Ba da! - Ia stați așa! Mi-a venit o idee…, și dacă nici acum nu vă rezolv problema, mă las de meserie! - Ați face asta pentru mine? - Jur că da! Duceți-vă sus, la apartamentul meu, și vorbiți puțin cu mama. - Cu mama dumneavoastră? - Da, vă face ea testarea psihologică. Nu știați? Mama e psiholog. - Testare psihologică?? Dar eu vroiam... L-am întrebat și pe Militaru… - Știu, dragul meu vecin. Știu bine ce urmăriți… Dar altfel nu se poate! Hai, mergeți sus, la mămica. Fuguța! - Atunci să vă plătesc… * * * - Bună ziua, doamna Mustață. - Bună, Vasile. - Să-mi dau cămașa jos? - Nu-i nevoie, dragule. Un psiholog citește prin haine. Tot te deranjează inima? - Tot. - Nu mai știu, te-am întrebat dacă îți plac pisicile torcând pe calorifer? - Pisicile? Nu știu, nu am avut... - Dar blondele? - Pisicile blonde? - Nu, dragă. Tipele. - Nu știu, doamnă, nu am avut… - Desenează pe jumătatea asta de foaie un pom. - Poftim. E cam strâmb, dar… Eu nu prea am talent. - Ce meserie ziceai că ai? - Jurist la Aversa. - Mai fac ăștia pompe? - Uneori. - Vasile, uite, ai consimțământul meu! - Ce consimțământ? - Păi, tu ce părere ți-ai făcut despre noi? Suntem o familie serioasă, cu principii. Fără consultația asta finală, testare psihologică cum îi zice în termeni de specialitate, nu puteai merge mai departe. Ai priceput? - Am priceput… Ce să pricep, doamnă?! - Vasile, crezi că nu ne-am prins de ce umbli în fiecare seară cu pepsi și fistic pe la cabinet? Am înțeles, dragă, că nu-s născută ieri! Știu, vrei să te însori cu Ileana mea. Ce-i drept, este o oarecare diferență de vârstă, dar ținând cont că bărbații se maturizează greu... - Până aici! Doamnă, sunt bărbat sau ce mama dracului? La mine în casă eu rup pisica, să fie clar! Și apoi, de două săptămâni tot încerc să spun ceva! Dar ce, se poate vreodată discuta normal cu voi?? Mă trimiteți la cabinete, farmacii, iau pastile de întremare… Parcă-s cobai. Chemați-o imediat pe Ileana! - Aici sunt… - Ileana, eu, Vasile Gândac, de bună voie și nesilit de împrejurări am hotărât să devenim rude! În consecință, dă-i imediat consimțământul mamei tale!