Jurnal
Șoptit de frunze
1 min lectură·
Mediu
Niciodată o linie paralelă nu știe dacă este singură sau doar cu o reflexsie a sa. Singură trăiește într-un spațiu tridimensional, în doi ar avea două lungimi: a sa și cea care o desparte de pereche. Spre deosebire de liniile paralele frunzele sunt făcute să cadă. Ele au multe dimensiuni și forme, niciodată perfecte, mereu uluitoare. Ele nu-și caută lungimea, nu ating infinitul cu echerul de 45 de grade. Ele doar cad. Ce s-ar întâmpla dacă ele nu ar cădea? Totul ar fi etern, fără a se putea shimba, fără să renască. Nimic nu ar putea să dispară, nici măcar gândurile. În același mod privesc faptele, ca pe linii paralele ce se măsoară mereu în singurătate, în același mod privesc trăirile, ca pe fruze ce cad spre o nouă etapă a vieții.
Sunt frunze pe jos, dar unde sunt copacii din care au căzut?
025
0
as putea scrie foarte multe despre natura evidenta \"vulgul\", natura neevidenta sau sacrul
idea ca ramane ceva dupa caderea acelor frunze, adica \"copacul\", poate lua forme esoterice uimitoare
sa nu uitam ca exista un test pentru prescolari (test psihologic)care releva personalitatea copilului dupa modul in care deseneaza un copac,...
Acest fapt face ca pomul sa fie un fel de sinonim cu structura complexa a psihicului uman,... etc
Este o tema pe care sa dezbatut mult in anumite medii academice si nu numai
sper sa mai ai parte de atingerea suava a muzei metafizice
Cu stima si consideratiune Vioel frunza