Sorin Stoica

În timp ce aștepta în salonul de primire al bordelului, Sofia se gândea la ora târzie și dacă va mai avea noroc de vreun client. Îi trebuiau bani. Începuse să-i placă meseria, regreta oarecum că-și

Ne cumpăra ciocolățele cu rom și ne ducea de mânuțe la școală în fiecare zi. Dacă nu și-ar fi petrecut toate zilele în cârciumă, imediat ce ne lăsa în grija învățătoarei, și apoi țipa la mama și o

Nu știu să agăț o femeie. Nu am agățat niciodată una. Îi invidiez pe cei ce știu s-o facă pentru că aș fi vrut să agăț vreo cincisute de femei până acum și nu m-am ales decât cu visuri, povestiri

Eu îmi bag nasul în telefonul ei în căutare de mesaje compromițătoare către altul, alții. La fel face și ea cu telefonul meu când eu intru la duș. Ne pândim reciproc în clipele noastre solitare în

Mângâielile tale mecanice îmi lasă pe piele un rând de noroi ce se usucă rapid, devenind grunjos, și pe care nu reușesc să mi-l dau jos oricât l-aș râcâi cu unghiile suferinței mele născute din

De data asta ea plânse. După o mie de încercări de-a o emoționa, după ce mi-am abandonat pentru ea familia și profesia, în sfârșit a venit ziua în care versurile mele pasionale au reușit să-i dea

Lucrurile ar fi putut fi altfel, la naiba. Reversul întâmplărilor cântă, uneori, mai bine decât realitatea. Ipotetic, el ar fi sunat la ușă cu un buchet de trandafiri roșii, preferații mei. Ar fi

Eleganta femeie urcă scările, un pic ezitantă, către agenția de detectivi aflată la parterul unui bloc din Drumul Taberei. O primi un domn misterios învăluit în fum de țigară, îmbrăcat cu un costum

Acolo, striviți de mesteacănul din colțul străzii Pompierilor, pe când se însera ca și cum s-ar fi terminat lumea, am făcut dragoste prima oară iar imediat după aceea ai traversat strada, mai știi?,

O să te duci tu prima sau poate mă duc eu, Și asta-mi naște frică de pe-acuma, N-aș vrea să urci curând la bunul Dumnezeu, Și de va fi așa, eu nu voi gusta gluma. Mi-e frică să traiesc fără

Uneori visez să ies când plouă pe stradă, Să mă plimb fără chip, să mă lepăd de nume, Îmi doresc un potop sub care lumea să vadă Cum fac cea mai mare greșeală din lume. Și mă văd fericit în

Pe caniculă port întotdeauna fular, E normal, e mișto, sunt dogoritor, Psihologii îmi zic Fram urs bipolar Iar eu le zic de morți și de mamele lor. Mă duc la mare doar ca să fiu mic, Să fac

Prima ezitare a călăului a venit într-o joi. A fost și ultima. Piața publică era mai plină ca de obicei deși ploua. La ghilotină îl aștepta o vrăjitoare. O sută de martori juraseră împotriva ei la

E frumoasă. E foarte frumoasă. De fapt e splendidă. Strălucește. Are stil în mișcări, pare Grace Kelly. Și, vai, e îmbrăcată cu un bun gust desăvârșit. Probează pantofi în boutique-ul de lux de la

Un arbore pătrat îmi pare viața câteodată Și-aș vrea să pot să-i rotunjesc corola, Pentru că dor îmi e de rotunjimi, de-o fată, Și-atunci intenționat memoriei îi uit parola. Mă urc în arbore

Noaptea e o ființă. La cele mai mici ore ale ei, când ceasurile încă își caută destinul zilei abia începute iar lumea nu știe încotro să trăiască, nopții i se aude respirația de animal de pradă și i

Stimate domnule profesor, Vă scriu pentru că trebuie să vă aduc la cunoștință ultimele evenimente care ne privesc pe amândoi,

Leyla e artistă la Barcelona. Studioul ei e o stradă din cartierul Raval. Ea pictează, cântă și scrie poeme. Toate cu trupul ei. Culorile pânzelor sale amintesc de deșertul din care se trage după

Alexandra s-a prăpădit vinerea trecută și a coborât negura necredinței mele cu toată furia peste țara ființei în care îmi duc traiul. De ce, Doamne, îngădui așa o moarte? Scutește-mă de explicații

Coincidem aproape în fiecare zi. Ne sincronizăm la perfecție ca să nu ne cunoaștem. Când o văd apărând pe peron disimulez cât pot. Uneori am impresia că mi se aude inima ca un clopot de catedrală,