Libris intoxicatum
O carte e un glonț imediat după armistițiu, e secera unui agricultor înfometat în ditamai lanul de grâu, o rachetă lansată de Elon de la Mizil, e un biberon de o mie de litri, plin, într-o
Patru copaci cât patru miliarde de oameni
Sunt singurii care mă înțeleg. Eu sunt singurul care îi înțelege. Patru copaci slăbănogi cu gâturi slăbănoage și coate ascuțite ca ale mele. Patru ființe care nu aparțin acestei lumi dar se află în
Lumea pute și ferestre nu se pot deschide
Periodic merg în Spania, în orașul care mi-a marcat decisiv viața și m-a format. Văd reclame peste tot cu tineri și tinere mai altfel. Panouri mari, moderne, scumpe. Oamenii din anunțuri au sindromul
Telecomanda de zi cu zi
Uneori simt că viața mea e un serial de televiziune și că un tip deșirat, introvertit, insomniac și mirosind a nuci verzi stă liniștit în sufrageria casei sale manevrând o telecomandă ca pe o armă,
Însemnări de pe vremea când muream un pic
Fac pariu că după-amiezele de duminică sunt un capitol scris de Kafka dar nu am dovezi Iar asfințitul o repetiție ca Apocalipsa să iasă bine din prima, Cu toții știm să citim în Braille corpuri
In țuică veritas
Steaua din dreapta celorlalte zice că suntem decepția celor ce așteaptă să ne transformăm în ce-o fi. Suntem ceea ce suntem și nu cum suntem văzuți, susține steaua din stânga. Suntem ceea ce rămâne
Avem întotdeauna două țări
Am iubit-o de dinainte de a mă naște. Nu e nevoie de viață ca să simți iubirea în formele ei cele mai intense. Stăteam acolo, entitate nebănuită și neglijabilă, încă neom și o iubeam, era doar a mea.
Ursulețul Mishka și olimpiada cu gura căscată
Îmi amintesc de vara lui '80 de parcă ar fi vara asta, cea de ieri sau de săptămâna trecută. Cele mai frumoase povești sunt amintirile care ne-au marcat viața, spunea un înțelept pe care tocmai l-am
Fapt istoric: în 1934 Iudeea a declarat război Germaniei
Mie nu îmi place ideologia lor. Maiei nu îi place cultura lor. Lui Geo nu îi place limba lor, Aurorei nu îi place mâncarea lor, lui Mat nu îi place alfabetul lor, lui Ali nu-i place religia lor,
Marilyn printre pruni, căutându-mă
Se povestește că Marilyn Monroe umbla pe la mine pe la țară noaptea. Nu mereu, ci doar când mergeam eu în vacanță la bunici. Nu am văzut-o niciodată dar am încredere în ce se povestește, plus că am
Echipele Israelului participă la campionatele europene? Da, participă la ce vor ele!
Când popoarele asmuțite de politicieni și de religie se joacă de-a teritoriile ocupate, țara se numește "fâșie" iar istoria - o curvă de asistentă medicală care bandajează destine, buletine de știri
Comunism de 4 lei biletul
Cred că era iarna lui '83. I-am visat ieri zilele uscate, de ger cumplit în care am mers la 10 dimineața la cinema "Dacia" să văd un film rusesc. La școală mergeam după-amiaza. Trei zile la rând am
Porto, mon amour
De ziua mea am spart un magnet de ceramică într-un magazin de suveniruri din Porto. Eram singurul client și mi-am înjurat liniștit neatenția. În străinătate înjur întotdeauna în spaniolă, nu știu de
Stetoscopul scuză mijloacele
Iarna ninge cu ultimele ei puteri pe undeva pe unde ghioceii au urât primăvara de când se știu. Brâncuși le taie cu dalta invitaților felii din tortul de ziua lui și îi face cu ochiul lui Enescu să-i
Portarul uitat în ceață și eu
Sam Bartram a fost portarul echipei englezești de fotbal Charlton Athletic și idolul meu în materie de naivitate în primii 20 de ani de viață. În ziua de Crăciun a anului 1937, într-un meci împotriva
De vineri, săptămâna are șase zile
Alexandra s-a prăpădit vinerea trecută și a coborât negura necredinței mele cu toată furia peste țara ființei în care îmi duc traiul. De ce, Doamne, îngădui așa o moarte? Scutește-mă de explicații
Ilustrată cu flori de plastic
Întâmplările cele mai veridice au loc doar în imaginație. Disperarea noastră din subconștient, cea pe care nu o simțim niciodată dar care e prezentă în toate nebuniile și excesele noastre, în toate
Ace, brice plus carice
Toamnă de toamnă, după recolta prunelor, satul se umplea de hoinari, magicieni, circari de uliță și muzicieni de tot felul. În anul în care vârsta mea a început să se compună din două cifre a sosit
Despre scrieri halucinante sau halucinogene
Înainte să intru la dușul de noapte voi zăbovi o clipă așezat pe dârele lăptoase pe care le lasă stelele, acele lampioane cosmice care-mi alimentează panourile solare ale imaginației și voi scrie pe
Fetele, cuvinte cu suflet
În zilele de ploaie mi-e dor de bunica. Mă închideam cu ea în odaia pe care mi-o păstra pentru vacanțele de vară și, cu vocea ei suavă dar fermă, mă fermeca în ritmul picăturilor de ploaie bătând
Lisboa
Atât cât am putut să văd din ea, m-a impresionat profund. Lisabona e cea mai mare surpriză plăcută din Europa văzută, iar Parisul cea mai mare neplăcută. Capitala portugheză parcă nu face parte din
Pelicanii spanioli au numele meu
Când pelicanii au vârsta mea și nu mai găsesc motiv pentru a trăi, zboară cât de sus pot, atât de sus încât ating primii nori sau chiar soarele dacă nu sunt nori. Nebăgați de seamă, se lasă în picaj
Sic transit Gloria Popescu
Povestea care curge în continuare n-are de-a face cu nimic. De fapt, nu s-a întâmplat niciodată. De fapt, e un produs al imaginației anonime. De fapt, e o pură ficțiune care n-a avut loc între orele
Visare humanum est
Dimineața devreme, la orele la care nu e sigur că va mai răsări vreodată soarele, insomnia mi-a făcut să-mi tacă cele mai adânci și urâte temeri. M-am avântat cu poftă afară, în ploaia ca o briză
