Poezie
Un arbore pătrat, pesemne
1 min lectură·
Mediu
Un arbore pătrat îmi pare viața câteodată
Și-aș vrea să pot să-i rotunjesc corola,
Pentru că dor îmi e de rotunjimi, de-o fată,
Și-atunci intenționat memoriei îi uit parola.
Mă urc în arbore să-i rotunjesc coroana,
Eu totuși sper, timid, să-l fac să aibă curbe,
Îl tund în ritm de nume, Margie, Clara, Ana
Dar nu știu din ce țări erau sau din ce urbe.
Le las, așa, să-mi sune-n cap ca o sonată
În timp ce mă tot joc de-a grădinarul ocupat
Și mă surprinde în scurt timp corola toată:
Rotundă, cu frunziș perfect tuns și frezat.
Ah, cum știe ea, melancolia, să ne-nvețe
Și tuns de arbori chiar atunci când e nevoie!
Grădinărit în suflet cu lumini ori cu tristețe
Deși trec anii și-i din ce în ce mai anevoie...
021.172
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “Un arbore pătrat, pesemne .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14180130/un-arbore-patrat-pesemneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SSDa, este din ce în ce mai greu, Emilian, dar niciodată greu pentru un mulțumesc.
0
O ,,las, așa, să-mi sune-n cap ca o sonată"
,,Deși trec anii și-i din ce în ce mai anevoie..."
Cu bucuria lecturii!