Poezie

Stradala

De Craciun

1 min lectură·23 decembrie 2012

Mediu

Un om al străzii stă pe-o țeavă caldă

Adăpostit de-o streașină-nghețată,

Din ochii i-a curs pe caldarâm o baltă

În care i se oglindește viața toată.

E-ajun de Sărbători în jurul lui,

O lume-ntreagă râde și iubește,

El plânge și se știe-al nimănui

Pe țeava caldă unde nimeni nu-l privește.

Își lasă mai departe lacrimi mari să-i cadă

Pe-obrajii chinuiți de-atâta ger,

În fond, e sursa lui de apă caldă

Din trist și-mbătrânit calorifer.

Își amintește bietul om de tinerețe

Privindu-și chipul trist în luciul bălții

Și-și tot îngroașă valul de tristețe

Să-i țină un pic de cald în gerul nopții.

Cândva, și el a fost iubit și a iubit,

Pe vremea când cânta cu drag colinde,

Râzând ca un copil de fericit

La braț c-o fată ce-o mai ține încă minte.

Îl doare-o mână și îl arde-o rană,

De foame vrea să-nghită toată gheața,

Îi e și sete dar nu are cană

S-o umple cu amarul ce-i dă viața.

Ar vrea să moară dar nu poate acum,

Gândește și se scarpină în barbă,

Nu vrea să-i supere pe îngeri de Craciun

Chiar el, un om al străzii stând pe-o țeavă caldă.

001.250

Sorin Stoica. “Stradala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14020513/stradala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.