Sorin Olariu

Am văzut-o prin ziare Dând în lacrimi să irumpă Și mi-am zis ca fiecare: Doamne, ce fetiță scumpă!...

X, poet infatuat, Tot umblând pe interzis A murit accidentat De mașina lui de scris.

Lucrătura pe la spate Mi-a stopat tot apogeul: N-am urmat o facultate Că m-a-mpiedicat...liceul.

Fidel Castro-i mort, citeam Ce mi-a scris dona Hortensia, Doar c-a fost expus în geam Să-i mai vin-o lună pensia.

Citindu-ți strofele durute, Mi-ai dat de-acuma un motiv: Să n-am surprize neplăcute Eu port și-n vis prezervativ.

Președenția la yankei, Acolo-n sala lor ovală, Se va transmite, dragii mei, Pe cale exclusiv orală.

O strâng în brațe cu plăcere Cuprins de-o mare voluptate; Obrazul ei, o mângâiere, Mă face să mă dau pe spate.

Bill Gates, miliardar de soi, De-abia ce și-a ascuns mânia: Voi sta trei ore, azi, la voi, Că-i tare scumpă România!...

La avansurile mele Mi-a punctat numai reproșuri Și-uite-a naibii, pui de lele, Cum m-a mai umplut de coșuri!

în suflet să ții lumina aprinsă mereu fie noapte sau zi să-mi fie amintirea făclie nestinsă când nu voi mai fi din mine-o rămâne cenușă și vers din lacrimi de foc poezii ia seama cuvântul să nu-mi

eu sunt un lup spânzurat de propriul urlet sălbatică liturghie a codrului arzând interior amiază de întuneric schimonoseală de înger martir în ziua a șasesuteșaizecișișasea din sinaxarul

V-am spus-o-n în fiecare zi Că va intra la apă, Că-i vinovat și va plăti... Vreun milion și scapă!

Răspunde la 575, Îi place tare mult natura, Încearcă-l și-ai să te convingi: Trei linii și l-ai dat dea dura.

A prizat, a-ngurgitat, Lumea chiar îl aproba, Dar acum s-a terminat: Altul e în loc: Drog, ba!

Prea adesea huligan, Demonstrează tuturor: Una e să fii cioban Și-alta e să fii păstor.

mi-e dor de lumea aceea ce-a fost și nu mai este mi-e dor de lumea aceea ce-n veci nu va mai fi ca de-un palat de cețuri din tainică poveste ca de-o gingașă floare pierdută-n bălării

Mă uit la ea cu întristare: Păcat, îmi spun, că mijloc are Și fund, doar fața o mai strică De se va duce la o-aDică...

amintirea ei imi mângâia sufletul cu o petală de crin cu visele-n plete sorbeam spuma lactee de pe cerul senin vestea cea nașpa mi-a adus-o chiar curcubeul din țapul meu

am intrat aproape despuiat în oceanul meu de gânduri suflecându-mă până aproape de umeri degetele-mi pipăiau excitate fiecare ungher fiecare sertar uitat fiecare obsesie răstignită pe