Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Anotimp împăturit

1 min lectură·
Mediu
am intrat aproape despuiat în oceanul meu de gânduri suflecându-mă până
aproape de umeri degetele-mi pipăiau excitate
fiecare ungher fiecare sertar uitat fiecare
obsesie răstignită pe cuierul
timpului
din ochiul meu mort atârnau răvășite frânturi de
vise ca pânzele de păianjen din vechile
morminte egiptene sau ca mațele unui
atentator sinucigaș în vârstă de doar cinci ani și
restul zile
mai târziu m-am trezit cu o fântână de
lacrimi sub privirea-mi tâmpă
vă implor ascultați-mi
degetele vă implor ascultați-mi
tăcerea
apoi a venit dimineața ca o pasăre mută ca un
cuib gol de rândunele de-atunci eu curg fără oprire înspre
muchiile prea
paralele ale tavanului biodegradabil ca un râu ostenit care de-abia așteaptă să se reverse
în sine
da a venit dimineața ca un
anotimp second-hand
da a venit dimineața însă nu înțeleg de ce poala mea au
venit zorile fără
mine
034.075
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
142
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Sorin Olariu. “Anotimp împăturit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-olariu/poezie/224813/anotimp-impaturit

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-constantinDCdana constantin
Au venit zorile fără tine pentru că, asta nu înțelegi, chiar nu înțelegi, din acea noapte în care ai dorit să te pierzi, dându-ți șansa să te cauți, te-ai găsit, tot pe tine, deși undeva, într-un ungher... Din acea noapte trebuia să aduci pe cineva, în inimă, cu tine, înapoi - în dimineață; până atunci fiecare noapte, fiecare dimineață rămâne o căutare.(pt.că, vezi tu, Sorin, ești mai mult decât
atât)
0
@dana-constantinDCdana constantin
\"Apoi a venit dimineața ca o pasăre mută\"...doar cu o noapte înainte ai implorat-o să-ți asculte tăcerea; iubindu-te, ea, tace...iar cuibul nu e gol, respiră... e primăvară, rândunelele n-au plecat, te mai așteaptă poate până la primul fulg de nea.
Obsesiile să nu le mai răstignești pe \"cuierul timpului\",
poate că sunt nevinovate,poate într-una din ele îți vei găsi
chipul cu care poți întâmpina ZORILE.
\"Dimineața ca un anotimp scond-hand\"? Ce mâini au mai căutat diminețile tale?
dintr-un sertar uitat, dintr-o obsesie răstignită, dintr-o fântână de lacrimi,(d.m.c.)

0
@dan-carleaDCDan Cârlea
Finalul e chiar bun, mi-au placut indeosebi ultimele doua strofe. Ideea e sa fim atenti sa nu abuzam de comparatie
( \"ca un\", \"ca o\" ), ne sa diversificam instrumentarul compozitional, si sa fim mereu atenti sa alunecam cat mai putin in expresii care ar putea fi considerate sabloane, gen \"oceanul de ganduri\".

Oricum, ai cu ce, asta e clar, absolut clar.
0