Lui Gigi Becali

Maestre Olariu,
Onorat fiind de faptul că, independent unul de altul, am creat câte o epigramă cu aceeași poantă, reproduc acum una de a mea, mai veche, publicată doar într-un ziar local, pe care nu aveați cum să-l citiți:

Unui îngâmfat

Le știi pe toate și, distrat,
De toți, spui că te doare-n fund
Dar, în zadar „te dai rotund”,
Că tu rămâi tot „cap pătrat”.

E Gigi soiul de bărbat
Care aici la noi abundă:
Cu cât au capul mai pătrat
Cu-atât averea mai rotundă.

Procurorii, buni de hulă,
Declanșând o mare criză,
Îi pun muște pe căciulă,
Pentru oaia din valiză!

Răspund cu-o analiză critică
Acelor care vor s-asculte.
Becali urcă în politică
Fiindcă-n țară, oi sunt multe!

Un gând lăuntric mă apasă
Privind discuțiile plate:
Mai spui că e rotund-o masă
Cu-atâtea capete patrate?

Voi sunteți aici un club
Care nu știți geometrie.
Nu pătrat, ci să se știe,
Capul meu este un cub !

Dan, pe toți va încuiat,
Și v-o spune cu nesațiu,
Nu există cap pătrat,
Când e geometria-n spațiu.

Eu il vad ca pe-un patrat
Capul dansului, sa stii...
Ca nu-s ca voi de bogat,
N-am televizor Tri-D!

Nici DEX-ul dacă îl cutreier,
Nu aflu ce e cap patrat,
Dar sigur este extraplat
Și deci este lipsit de creier.

Mă-ntreb și io ca pă la sat,
Ca unu care nu prea șcie,
Domnu ăla o purta,
Pră cap pătrat o pălărie?