Copilărie
[ 24.09.1980 ]
Tu , copilărie amară
În oceanul tău de vis ,
Am pătruns seară , de seară
Și-am rămas acolo-nchis .
Căci puterea ta divină ,
M-a făcut să nu te știu
Și rămas fără
Neîmplinire
[ 19.04.1982 ]
Al vieții mele neîmplinit miracol ,
E pretutindeni , deși nicăieri
Nu mă pândește-al dragostei pericol ,
Căci te iubesc și azi cum te-am iubit și ieri
Fericirea
[ 30.04.1982 ]
Te-ai ascuns sub umbra mea
Diabolic dans de stele ,
Ce să mor de dor ai vrea ,
Pentru visul vieții mele .
Căci steaua chaosului meu ,
Din dimineața cu
Regrete
Am fost mereu în prejma ta
Și știu mereu c-am fost
Un vis ce tot frumos s-ar vrea ,
Dar trist și făr’ de rost .
………………………………………………………………
Îmi reproșez , esențial
Că lumea fără cer
Patruzeci
În nopți , cu zile mereu vagi
Ma tot trezesc , și-al meu senin ,
Din mici și mari adâncuri largi
Îmi stric-al ceasului festin .
Festinul meu , frumos-murdar
De dor , și uneori ,
HUNEDOARA
[ 14.12.1980 ]
M-am născut pe-acest picior de plai
Într-un oraș al florilor târzii ,
Cu frunze și petale ruginii
Precum e toamna spicul de mălai .
O citadelă , monument pe-o
Punct
Înălțimi de neatins credeam
Că pot exista pentru mine ,
Dar aripi prea scurte aveam
Să pot a zbura până la tine .
Un nou început mi-am dorit
Și să dau acest timp înapoi ,
Dar
REPROȘ
Poate cândva iubeai amurgul
În flori de liliac , în zori
Dar n-ai știut nimic din frigul
Ce-amestecat îți dă fiori .
Și dacă poți și nu mai știi
Să-alergi în urmă să trimiți
Te
OMUL
[ 28.01.1982 ]
Cu ochii nepătați ca două lacrimi reci
Să te întorci în haos și acolo să rămâi ,
Să-ți cauți tu lumina și moartea cea de veci
Iar cei ce te vor plânge , să creadă că ai să
Perpetuu
Se-ntâmplă azi să mă trezesc
În veșnic șir de-abstracțiuni
Și-ncep cu ea ca să cerșesc
Eterna de-nceput , zi . Luni .
Prin prafuri de nemulțumiri concrete
Găsesc la colțuri , zi
Parodie
Îmi umblă-n minte mai nimic
Din ce-mi umbla odinioară ,
Să cred , că m-am culcat un mic
Și m-am trezit din nou pe-afară .
Eu cred că da , din moment ce
Mă uit tot mai mereu la
Gravitație
O tristă gravitație mă face ,
Să mă-ndrăgostesc mereu
Și mai tot timpul stând pe ace
Mă-nțep de cei ușor și greu .
Și mintea-mi stă pe-o plită-ncinsă
De vechi pomeni ce le-am
Vântul
Mi-s sărbătorile-mbătate ,
De zgomot surd și-abia foșnind
În vasta lor singurătate ,
Încep un tril de biet colind .
Împodobit-am ramuri , câte
S-au aplecat să le sărut ,
Dar
Principii
Cine crede , crede oare
Că-ntr-un somn te rătăcești
Și deși nimic nu doare ,
În alt somn te regăsești ?
Cine crede , crede cum
Tainic , din clepsidră , lent
Timpul , un nisip
Iertare ...
Căutat-am mereu să păstrez
Mai tot , deasupra vieții mele ,
Deși-n somn mă trezesc și visez
La nimicuri desprinse din stele .
Și cum n-au existat lucruri mărețe
În mai nicio
ROGVAIV
Plin de sine , Roșul , parcă
Chinuit de propria-i forță ,
Vrea și parcă sex încearcă
Cu-a lui vie , moartă torță .
Dar deposedat de stimuli ,
Vede Oranjul atractiv
Pigmentând
Umbra
Te-ascunzi în umbra nopții tale
Și-n gol , privind , te regăsești
Într-un tumult de vieți banale
Cu care încerci să viețuiești .
În zori de Marți cu mult dispreț
Tragi draperia de la
Mai știi strada-n care odată
Ne plimbam printre străini ?
El ținea de mâini o fată
Ea-l ținea mai strâns de mâini .
Să-ți amintești acum aș vrea
Povestea cea nepovestită
Cu eu un el și tu
Banal
Sunt mereu ocupat și parcă tot timpul grăbit
N-am timp să respir , deși chiar trist și livid
În acest univers mai mereu hărțuit ,
Mă confund uneori cu un banal individ .
Dar nu
SM