unitatea este mai mult decât suma elementelor componente, deci o piatră este mai mult decât suma atomilor din care este făcută. eu nu-ţi pot sparge capul cu un miliard de atomi de siliciu, dar cu o
te-ntreabă sărăcia despre ținutul
tristeții, doamne.
rupe ultimele poame; aruncă
ceva. tramvaiul tocmai a trecut.
nu vezi?
săracii nu răcesc. nu auzi
un strănut. te-ntreabă
de
*
(acel
înger care ne-a descoperit
arcul cu săgeți - cum
îl chema? cum îl chema?
cu ce viteză putem afla
cât timp îi ia fructului
de la coacere
până la cădere?!
spre deosebire de dreptate – care, deşi de sorginte spirituală, greu cuantificabilă, este totuşi invariabilă, adică e una pentru toţi -, sărăcia, o chestie legată strâns de materie, ceva ce ar trebui
electricianul iubirii a încurcat
neuronii! dâmbovița a făcut scurt
la pescăruși – se băteau
pentru pâinea interzisă păsărilor -
scurt la inima amintirilor mele –
scurt la
existența este scop în sine. scopul suprem! orice entitate vrea să rămână, inerțial, ceea ce este, aşa cum este. dar cum în univers sunt două principii, cel al atracţiei şi cel al disoluţiei, ar
(creierul. se întâmplase ceva cu el, în mod straniu copilul nu se mai putea ține bine pe picioare, nu putea mânca nimic, nici măcar struguri. a fost internat, i s-a colectat lichid cefalo-rahidian -
toamnă. petrecere. chef. politicieni de rangul doi (dar
foarte influenți), jurnaliști, băutură, veselie.
la un moment dat, un ziarist al vremii mă apelează:
„poetule!”…
un politician, foarte
se albăstriseră cerșetorii pe
calea victoriei,
mult frig pe sub curve
cum de foame zodiile se preling
desigur, de băutură
nici nu cedează nici nu înving,
e noapte -
sufletele
rapiditatea alergării - o
substanță a privirii
metalizată. dobre mutându-se într-un
loc
etajat - surpriză. atingerea
dureroasă a gândului duios. peste
pielea încreierată.
rapiditatea
dureroasele unde-ale încordării
le-am lăsat pe dig; viril -
răzvratire cântată în marginea mării
pentru al fricii luminiscent copil.
cavalerii tăriei tăiau mijlocul serii
spre tărâmul
dumnezeu -
rotunjire. foarte greu,
precum îți strig din propria-mi
greșeală: marea tethis s-a retras. nu
e nici o picătură de apă în
peri, în podoaba
capilară. doar sarea,
există ceva mai adânc - plecat din inima
strigătului.
vorbire liberă: iarba fiarelor. tu, fiind mort
ce să-nțelegi? verde, când te adoarme, faci
lucrurile mai bune; clar-obscure
dinozaurul iubirii nu
se
născuse.
marea tethis, departe, în maluri se zbătuse
în chinurile facerii, cu mulți ani în urmă;
când s-a pierdut prezența. copilul
se pierduse. în
privind lucrurile, portocaliu, galben-albastru
jumătatea mea privind ca dintr-o școală
câmpul rece, văzând
toate lucrurile mult mai târziu,
nemaiștiind care
începe ori care se
*
mai bine să fie liniște; să mâncăm –
așezarea e măiastră
stejarul iubit de o mână cerească.
precum nu te-ai opri, nemuri
neoprită: -
nebună. în verde, verde înainte căderea-i
mai
ce este un mormânt?
cum s-a format cărbunele? e
o pasăre
phoenix
a copilăriei noastre?
rezistența
la păcat?
poate-i o călătorie
în cartierul bartholomeu, într-o
zi însorită. dumnezeu
război cu o viteza uluitoare;
tată şi mamă acoperiți de glorie, rece
nesfârşită încordare –
(fiul duh şi fiica materie;…)
aceleaşi sunete fioroase-n arie
- fundal
*
otrava; în care nimic nu
este
până la capăt, decât firul ierbii,
şerpuitor ghimpe.
*
când femeia
adoarme
cu buzele lipite
de visele
copilului
eu ma fac copac
şi le țin
jigodie
precum frigid un înger
mort
ne povestea - din cal
doar un țigan, în ungurime, se-nfrupta.
un câine alb venea și-l răzbuna: - dar și pe el,
în ziduri, seara
un vânător îl
SG