sorin ene

multumesc foarte pentru lectura, receptare si patrundere. o zi buna. cu respect.

cati
nu stiu ce e in plus sau in minus aici. nu stiu la ce ar trebui sa renunt sau daca ar mai fi de adaugat ceva. motivul e simplu - nu scriu ca sa stiu.
urmareste-ma putin: asta da solutie - etc, nu are diacritice lipsa. hai sa iti dau un altfel de exemplu, poate asa intelegi: cumperi o carte cu un leu. pretul ei real este doi lei. asta da afacere. intelegi acum afirmatia despre care vorbea si alice? de acord, orice scriere poate fi retusata. multumesc pentru tot. si pentru revenire.

alice
pai da. despre nodul in gat zic. si ecoul abisal ce rezulta in chip inevitabil. toate astea nu pot fi niciodata desavarsit ilustrate. labirintul e obositor si nu liniar. multumesc pentru ca vezi. si pentru partitura

iolanda
ihim, renunt la conjunctie. as renunta la tot daca as cunoaste ce inseamna o intoarcere, echivalentul ei, ceva similar. chiar si vagul poate fi complex:). te citesc. multumesc pentru trecere si receptivitate

as renunta la pronumele personal incepand din primul vers. si_le_leg suna aiurea. iar sfarsitul il vad asa: arunc la gunoi pielea de ieri, ultimul cuvânt. pentru reliefare nu e musai descriptia. aspectul stilistic ramane.

in frunte

am modificat cate ceva dar nu esential. acum ma gandesc ca ar putea fi mai suplu. nu stiu. in mintea mea reflectiile se leaga, aici parca ajung distorsionate, cam asa vad mereu dupa. multumesc mult pentru toate apropierile ce vin de la tine.

mada, stii unde cred eu ca ceva nu merge? aici: \"un aer gălbui plutește în aer\". doar acolo

de ce cred eu ca e de atelier? pai pentru ca: titlul textului e scris cu litere mari; intre stropii mici, abisali, e totala neconcordanta. ori mici, ori abisali. pentru ca nemarginirea lumii, chiar de pare poetic, aduce mai degraba a limbaj de lemn. petru ca intr-un text de 15 cuvinte, apare sufletul de peste tot. nu stiu daca ar mai fi si alte motive

titlul mi-a adus aminte de un film
- the lake house-
finalul mi-a amintit de cu totul altceva, o melodie, angela similea, cred ca
- de singuratate sa uiti si altfel viata-ti va parea-
si nu mai stiu cum.
text destul de simplu dar nesuparator. poate o stilistica mai profunda s-ar intipari altcumva

sunt forme si accente conduse cu gratie. fatetele, comprimate dealtfel, au mladieri ce par a fi sustinute fara efort. e bine cand aridul lipseste, lasand astfel loc unor factori de efect.

tamiza acestui interior si imbinarea fragmentelor, par a fixa secundele pe aceeasi parte a zilei. finalul aduce esenta, adancimea. de parca ar fi asteptat o jertfa prealabila. timpul lasa urme, plecarile nu salveaza. si fara rezerve sustin ca scara valorica, nu doar de aici, isi mentine inaltimea ca semn al identitatii aparte

nu am mizat deloc pe ritm, dimpotriva. e intentionat aiurit. nici forma si nici continultul nu intra in categoria versurilor cu rima. s-a vrut un fel de mini-lume cu forme oarecum abstracte, asadar, fara trasaturi adecvate unui timp real. iti multumesc foarte pentru lectura constanta cat si pentru opinii

sunt disocieri subtile ce lasa impresia ca ar mai fi fost multe de spus aici. profunzimea nu este intrerupta, toate coordonatele punand in evidenta un tablou coplesitor. a miza fara efort pe detalii, presupune inlaturarea sinteticului, ceea ce nu e la indemana oricui. sunt conuri de lumina ce au radacinile intunecate. o seva despre care se vorbeste fara a se pierde firul. as situa textul undeva in zona barocului. si inca un plus: realitatea pare aici curgatoare

cati
cred ca ai dreptate, poate voi interveni pe text. + ca am mai adunat si eu cateva obiectii. dar nu cu toata convingerea. nu am cautat o forma anume, de aceea si tehnica ramane oarecum izolata. multumesc frumos

teo
primesc cu bucurie ecoul pozitiv ce vine din partea ta. vocea, intotdeauna de mult bun simt, cat si interpretarea formelor in maniera proprie, total independenta fata de autor, dau un sens aparte textelor. de asemenea, multumiri

chiar daca aici gradul curgerii e oarecum previzibil, asta nu rapeste din profunzime, da sentimentul continuitatii, al adaptarii. iar poarta dintre pricepere si percepere ramane larg deschisa. desi nu amplu, are accente adecvate, necautand cu tot dinadinsul etichete, ci stari.

pentru un ochi neexersat, repetitiile ce apar pe alocuri, parca ar musca din retina. dupa acomodare, totul capata o forma aproape sferica, o intuitie motorie pentru ce va urma. versuri putin lungi, putin nervoase, putin blande, atasate esentialmente starii in care nu ar mai fi nimic de adaugat, nefiind de preferat sub alta forma. iar a da culoare nu e deloc simplu. semnul aici fiind si din motive de claritate si detaliu.

acele limbi nestiute depasesc rolul de epistema, rolul unui depozit strict de cuvinte. ar mai fi si diacronia, teama fata de esec, incercarea de a redescoperi un teritoriu pierdut, aflarea unui sens, punerea lui departe de abis. fiind unica pentru fiecare in parte, cred ca nasterea ar trebui conjugata la singular. multumesc frumos pentru asertiunea descifrarii.

pentru toate renuntarile prevazute sau nu. pentru alaturarea intamplarilor, motivul intalnirilor, valentelor ce curg. pentru ca toate barcile au nevoie de mare sa-si afle drum, gasindu-se intr-o relatie indispensabila. si pentru universul subinteles dar definit cu atata usurinta, sigur ca da.

maria
innoire, renuntare, da. incrancenarea da a nu mai rascoli din trecut niciun fel de urma, lepadarea de cicatrice, doar sentimentele neschimbate. si intalnirea orelor cu secundele. asocierea nu am vazut-o asa, dar uite ca a deschis o alta perspectiva a imaginii, fiind forma primara si desigur, cea mai importanta. multe multumiri maria.

cati
scurt si impresionant semnul tau. temperat - nu stiu, dar am atata liniste, de parca nici n-as fi de pe aici. nici nu stiu ce am facut sa o merit. carte nu. macar de-ar apuca lumea sa citeasca jumatate din cartile cu adevarat importante. multumesc tare mult.

alberto
nefiind elaborat, ci doar ceva intre reflexie si reflectie, nu pot decat sa multumesc pentru ce ai vazut

marius
e deprimanta toamna. o straina cu haine de imprumut. as prefera un hiat sau orice altceva. chiar daca nu trainic. cu multumiri

emilian
am incropit ceva de moment in locul femeii fantana. cu titlul chiar nu stiu ce sa fac deocamdata. as renunta de tot la el pentru ca n-am la indemana nimic sa-i pot retopi structura. ma bucur foarte mult sa te gasesc aici. si multumesc

carmen
cand te-am vazut parca am simtit cumva ca la inima te vei opri. pentru ca e un crater, pentru ca se modifica permanent, pentru ca tu insati scrii despre ea unic. multumesc foarte de prezenta

maria, daca ai putea scapa cumva de aglomerarea din prima strofa, ar deveni mai fluida lecturarea. uite despre ce vorbesc: de coaste, de bucati, de carne, de sange, de varfurile, de smaltul. observi? spre exemplu, eu am preferat sa citesc asa: se izbesc inauntru pieptului coastele, etc. am omis ce mi s-a parut a ingreuna. iar sfarsitul il vad uite cum: cu venele deschise spre lumina. ai imagini frumoase care merita putin periate. de aceea las semn.