pokemoni de cartier

blocuri gri, da, exact, funingine și blocuri și
oameni înaintînd supraexpuși printre ele,
tălpile lor fluorescente lasă urme aprinse,
exact, cicatrici care penetrează asfaltul,
strat după strat, ăia mai sinceri lasă
urme verzi în trotuare, de-aia primarii
promit parcuri, parcări împînzite de castani,
da, exact, primarul, promisiunea și castanul
unde mirel&mirabela au scrijelit cu briceagul
iubirea lor eternă între blocurile gri; și oamenii
supraexpuși și creștetele în flăcări de pe ecrane, da,
întocmai, cetățeni cu pălării de foc, pardesie de plasmă,
palme înmănușate cu care se pomenesc nevoiți să comunice,
de mult văduviți de cutii vocale, da, chiar așa, blocuri gri
și personaje mute de desen animat, năsucuri abia schițate
adulmecă linii ondulate, pe măsură ce răsar din canale.